Fac curățenie generală. Fără vreun motiv anume, la fel cum se poate întâmpla ca de Crăciun sau de Paști să fac o simplă curățenie săptămânală. Depinde de dispoziția în care mă găsesc.
Profit de ocazie ca să ne debarasăm și de o tonă dintre jucăriile Aniei. La fiecare curățenie generală renunț la haine, lucruri, pe care nu le mai port sau nu-mi mai sunt de folos. Cu jucăriile Aniei însă am mari probleme la acest capitol. Poate pentru că simt că nu am dreptul să iau eu singură această decizie și Ania deocamdată nu poate hotărî asta.
Cumva însă jucăriile au tot venit spre păpădie și acum aproape nu mai avem loc în casă sau în curte de ele. Cică nimeni nu știe mai bine ce e durerea decât un părinte care la 1 noaptea, orbecăind prin casă, calcă pe o piesă de lego. Cam așa e și la noi. Degeaba avem zeci de cutii mai mari și mai mici. Când Ania hotărăște să răstoarne toate jucăriile odată în mijlocul camerei și apoi să le împrăștie și prin celelalte încăperi, uragan e un cuvânt prea blând ca să poată descrie ce rămâne în urmă. Ceva trebuia făcut.
Am ales să pun pentru dat jucării de la care Ania nu mai are ce învăța sau cărora nu le-a mai acordat atenție de mai bine de jumătate de an. De unele îmi era greu și mie să mă despart. Sunt atâtea amintiri care ne leagă, îmi spun povești despre păpădia mea de când era pui mic de tot. Dar zilnic construim noi amintiri și cu siguranță vor și ele să înveselească alte suflețele tinere.
Fetițul a fost mega încântată de acest elan al meu. A participat activ alături de mine în selectarea jucăriilor. Eu le puneam în grămada pentru dat, ea lua câte una entuziasmată și fericită, de parcă tocmai își revedea cel mai bun prieten, după o absență îndelungată. Așa că jucăriul își revenea în drepturile de aparținător al casei.
Mare distracție a fost și când am tras mobilierul din cameră și am găsit comori neprețuite pe care le credea pierdute pe veci. Și-a refăcut colecția de lego duplo, a descoperit că păpușa Masha avea și cap la un moment dat și a găsit și trei animăluțe pe care nu și le mai amintea să le fi avut vreodată. Eu am descoperit că șosetele nu fug singure de nebune în lumea largă și că, la un moment dat, se vor întoarce spășite și prăfuite la soațele lor, am rezolvat misterul măslinei dispărute și mi-am regăsit o carte pe care îmi storceam creierii să-mi amintesc cui i-am îmrumutat-o.
Într-un final am reușit să strâng un sac imens de jucării pentru bebeluși drăgălași, pe care l-am legat fedeleș înainte să mă răzgândesc. În timp ce târam cu toate forțele sacul după mine prin casă, mi-am dat seama că uitasem să iau în calcul factorul Masha. În mijlocul bucătăriei, patrupeda trona pe un morman de jucării furate cu o iscusință demnă de o panteră, ronțăind satisfăcută din urechea unei maimuțici. Cine a spus că trebuia să decid eu singură ce jucării să mai rămână cu noi?? Am avut două ajutoare de nădejde care nu se feresc să-și asume responsabilități atunci când sunt puse jucăriile la bătaie.
Sursa foto: http://www.mjakmama24.pl
