E o zi călduță de primăvară. Suntem la Șoimuș cu niște amici, la grătare, aer liber și joacă de copii. Un tătic, responsabil în această vacanță pascală de bunăstarea fetiței lui și de calitatea timpului petrecut împreună, se arată extrem de preocupat de acțiunile micuței domnișoare:
-Nu te atinge de perete că e murdar!
-Lasă apa aia că o să te uzi!
-Nu intra în grădină că e noroi!
-De ce ștergi praful cu mâinile tale???
-Nuuuuu, nu te juca în nisip că o să te murdărești!!
Eu beau liniștită un Strongbow și zâmbesc tăcut replicilor amuzante care mi se învârt în minte. Nu simt nevoia să intervin, așa cum se întâmplă tot mai des în ultima perioadă, pentru că fiecare părinte are dreptul să-și crească puiul cum dorește (exceptând violența de orice tip), chiar dacă modul lui de abordare a situațiilor este în totală contradicție cu credințele mele. Asta până când îl aud adresându-i-se fii-mi:
-Nuuu, nu merge în șosete pe pământ! Ia-ți papuceii în picioare!!
Ok, gata, până aici. Limita a fost încălcată. Spun tare și răspicat, ca să fiu auzită și de pui:
-Ania are voie să meargă pe pământ desculță, dacă asta dorește! În plus, eu sunt chiar aici, lângă ea. Dacă e necesar să-i comunic ceva, o voi face! Hai să ne rezumăm fiecare la copiii noștri!
Și pentru că tocmai a fost ruptă o barieră, încerc un dialog:
-Tu de ce nu vrei să o lași să se joace în nisip?
-Pentru că se murdărește!
Aștept o continuare a afirmației dar ea nu vine așa că insist:
-Cu toții ne mai murdărim, de asta ne și spălăm hainele atât de des.
-Nu, că în general nu am treabă, dar nisipul intră și-n papuci! Dacă suntem la mare, e în regulă. Când am fost în Vamă s-a jucat o zi întreagă numai în nisip. Dar acum e mai complicat!
-De ce?
-Pentru că trebuie să-l curăț pe tot când ajungem acasă!
-Aha, deci e un inconvenient pentru tine! Eu cred că toți copiii învață mult mai multe lucruri din joc decât din ce le spunem noi. Niște hăinuțe care oricum se vor murdări la un moment dat, nu cred că ar trebui să blocheze acest proces. Și dacă ei nu ne țin teorii despre cum ar trebui noi să performăm la serviciu, cred că ar trebui și noi să-i lăsăm să se joace cum doresc ei.
Copiii se joacă apoi liniștiți și privați de ochii critici ai adulților. Restul după-amiezii a curs în hohote de râs. Mă rog, cel puțin al acestei după-amieze.
Sursa foto: www.childinthecity.org
