Primul nostru spectacol acvatic: reprezentația leilor de mare de la Delfinariul din Constanța (pentru delfini ajunsesem prea târziu). Cu greu am reușit să o convingem pe Ania să nu mai mergem din nou la ferma animalelor vesele ci să mai încercăm și alte distracții.
Am intrat în sală puțin înaintea începerii show-ului, ne-am așezat în primul rând și am admirat înotul plin de eleganță al celor trei lei de mare, două femele și un mascul (după cum bine presupusesem bazându-ne pe diferența de mărime dintre ei).
După vreo 5 minute, fetițul s-a plictisit de ei și a început să cerceteze mulțimea din jur. Le-a zâmbitul copiilor din preajmă și s-a preocupat cu jucăriile lor. Mi-a testat ghiduș limitele atunci când i-am spus că nu avem voie să ne apropiem de marginea bazinului și a încercat diferite poziții (la mami, la tati în brațe sau singură pe bancă) pentru a o putea alege la final pe cea mai confortabilă dintre ele.
La începerea demonstrației însă, a fost numai ochi și urechi, total implicată și entuziasmată de întreg spectacolul. Le-a ascultat pe cele două domnișoare drăguțe care interacționau cu publicul, a aplaudat cu veselie și a încurajat giumbușlucurile leilor de mare.
A fost foarte nedumerită de faptul că masculul, Sam, a fost izolat la începutul show-ului dincolo de un gard, departe de femelele care se dădeau în spectacol:
-De ce l-a pus la închisoare pe băiețel, mami? I-e foame și lui, vrea să pape pește!
Noi am aflat ce îi diferențează pe leii de mare (după ce am recunoscut cinstit când am fost întrebați că am crezut că sunt foci inițial) – înotătoarele dorsale sunt mai mari și pot fi rotite în față pentru deplasarea pe uscat, au urechi externe. Greutatea mascului era în jur de 300 de kilograme iar a femelelor de 70-80.
După toată fericirea simțită la începerea spectacolului, puica a fost puțintel cam intrigată atunci când leuții au trecut pe lângă noi și ne-au stropit din belșug cu apă: noi am fost drăguți cu ei, de ce sunt recalcitranți acum?, dar a trecut rapid peste eveniment și s-a bucurat în continuare de ei.
Ne-am luat cu greutate rămas bun de la noii noștri prieteni pe care i-am cunoscut mai bine acum și de la care am învățat lucruri noi pe care le exersăm zilnic acasă: cum să te înclini elegant cu mâna pe burtică în fața unui public entuziast care-ți aplaudă reprezentațiile!
Lumea aceasta este fascinantă și, cu cât deschizi mai bine ochii la minunile din jurul nostru, cu atât te bucuri mai mult de viața ta!
Microrezervația pe care am vizitat-o apoi a fost nițeluș cam plictisitoare, dar hei, e greu tare să intri în copmetiție cu ferma unde animalele pot fi îmbrățișate și hrănite sau cu leii de mare care te învață lucruri noi!
