Când ești supărat, când ți-e teamă de ceva, când vrei să te relaxezi sau pur și simplu nu ai chef de nimeni altcineva, te retragi acasă, în camera ta, în intimitatea ta.
Pentru copii însă lucrurile nu sunt atât de simple. Da, este și casa lor și cei mai mulți dintre părinți se străduiesc să le insufle acest sentiment de apartenență a căminului dar totodată există o mulțime de reguli impuse ce trebuie respectate: anumitor obiecte le sunt limitate accesul, cuptorul, aragazul, prizele sunt interzise, unele dulapuri sunt încuiate, ușa frigiderului trebuie întotdeauna închisă după ce te servești cu bunătăți de pe-acolo (asta e una dintre ale noastre), jucăriile din camera copilului trebuie strânse și aranjate în permanență, locul hainelor este în dulap, etc.
Ca și noi, și copiii au însă nevoie de un spațiu numai al lor care să le ofere securitate și intimitate, pe care să-l poată controla independent, unde să nu existe reguli, să nu fie deranjați și în care să se poată retrage de câte ori simt nevoia. Nu contează cât de micuț este acest spațiu, important e ca el să existe.
Așa că noi încercăm să-i oferim și uneori chiar să-i improvizăm păpădiei mici refugii spre intimitate. Intenționam să-i luăm un cort micuț care să servească acestui scop dar în acele vremuri eram extrem de necugetați cu shopping-ul pentru fetiț așa că am ajuns să-i cumpărăm două corturi legate printr-un tunel pe care le-am umplut cu mingi și care s-au transformat mai degrabă într-un traseu sportiv decât în spațiu intim, mai ales că aceste corturi au acoperișul transparent pentru a putea parcurge în condiții de vizibilitate traseul.
Uneori, când se satură de socializare cu noi, Ania se retrage sub birou cu vreo jucărie și meditează câteva minute până e pregătită să se reîntoarcă la joacă.
Seara la culcare ne tragem plapuma peste cap, aprindem micuța lanternă și pornim o petrecere de camping la munte.
Dar cel mai des, refugiile sunt solicitate spontan și realizate cu mare iscusință și extrem de puțin efort de moi. Una sau două pături (după caz) înnodate și încropite peste vreo canapea de păpădiu micuț sau peste vreo masă mai mică sau mai mare.
La fel s-a întâmplat și zilele trecute când Ania și-a tras măsuța în mijlocul camerei și mi-a solicitat hotărât un:
-Colt, mami!
Am trântit o pătură peste masă și am improvizat o intrare printr-o deschizătură în pătură. Păpădia a luat-o pe Masha (care dormea liniștită pe perna ei) de zgardă și a târât-o până în cort. Cu exactitate nu știu ce s-a întâmplat apoi acolo pentru că invitația pentru mine de a mă alătura, insista să nu apară. Auzeam doar vocea fetițului, nițel cam revoltată:
-Hai, Masha, sus Masha! Tlezește Masha! Nu somn, nu dolmi, Masha!
Apoi câteva secunde de liniște urmate de o ieșire spectaculoasă a patrupedei din cortul improvizat cu un sănătos zgâlțâit de zgardă cu mânuța stângă, în timp ce cu dreapta, păpădia se ținea de nas:
-Maaaami, puteeee Masha!!
Râd zgomotos:
-Știu iubire că pute Masha însă tu tot insiști că vrei să te joci cu ea în casă. Masha stă afară cu cățeii și nu o putem spăla să miroase frumos ca tine pentru că e iarnă și frig afară iar ea are nevoie de stratul de protecție pe care îl secretă blănița ei ca să se apere de frig.
Ania se uită fix la mine:
-Îhâm! Mami, pute Masha! Nu colt!
Râd iar și o trag pe Masha mai aproape de mine.
Fetițul intră din nou în cortul ei, singură de această dată. Iese însă după câteva secunde revoltată:
-Maaaami, pute Masha!
Râd iar:
-Să înțeleg că nu ai scăpat de mirosul urât?
-Pac-pac, mami! (pac-pac este denumit orice recipient care funcționează ca un spray, în cazul nostru, parfumul).
-Bine, iubire! Dar să știi că nu rezolvăm problema dacă o astupăm cu miros de parfum. Nu vrei mai bine să o scoatem pe Masha afară?
-Nu-nuuuuuu, mami! Masha casă!
Și uite așa, cu fetiț și cățel curios de noua aventură, plecăm spre baie de unde Ania alege un parfum pe care îl pulverizăm apoi în cortul improvizat. Ania intră să analizeze noile condiții. După inspirația adâncă și satisfăcută, înțeleg că e mulțumită de rezultat. Iese însă după câteva secunde și mă anunță:
-Nu colt, mami, nesene Ania!, adică am terminat cu cortul și fetițul dorește acum să deseneze la măsuța ei.
Mda, așa se întâmplă uneori când ai căței: te poți trezi că nu mai poți nici să te relaxezi puțin în intimatea creată de tine!
Sursa foto: https://www.aliexpress.com
