Primul meu instinct atunci când things get tough, e să plec. Din relaţii, din angajamente profesionale, din situaţii nesatisfăcătoare. Nu e o fugă pe întuneric, este o plecare justificată, anunţată şi asumată. E o putere în acest instinct dar e și slăbiciune.
Despre conflicte am mai vorbit. Mă simt confortabil în preajma lor (dacă se desfășoară civilizat), prima mea abordare este confruntarea. Uneori însă oamenii se schimbă (ori eu, ori ceilalţi), limite sunt depăşite, progresul devine imposibil, tensiunea ameninţă să nu se mai sfârşească. Şi atunci plec graţios, în paşi de dans, spre o altă realitate pe care mi-o construiesc, fără să mă mai uit vreodată înapoi.
Trecutul este o ancoră extrem de puternică. Să reuşeşti să o rupi brusc şi singur necesită multă putere. Dar trecutul este cel care te formează constant. Dacă nu l-ai înţeles cum se cuvine, dacă prezentul îţi pare prea greu de dus acum, s-ar putea să pierzi la secundă o lecţie importantă. Uneori, plecarea e cea mai uşoară ieşire din situaţie, rămânerea devenind astfel provocarea cel mai greu de dus, pentru că, la un moment dat, plecatul nu mai reprezintă distanţarea de ceilalţi, ci de tine însuţi şi de alegerile tale. Cel mai dificil conflict de suportat este cel cu tine.
Soluţia cea mai bună cred că este să te asiguri că ai înţeles complet întregul conflict, că ai empatizat cu toate părţile implicate şi să ai certitudinea, dincolo de emoţiile resimţite, că înainte înseamnă de-acum, un alt drum.
Mi-e greu însă să-i înţeleg pe cei ce rămân permanent în situaţii conflictuale, pe cei pe care doar conflictul îi face mulţumiţi, pe cei care sunt convinşi că viaţa e o luptă, pe cei care cred că nu merită mai mult. Pe de-o parte, le admir puterea de a se păstra nefericiţi, puterea de a duce o luptă permanentă dar pe de altă parte, le plâng incapacitatea de a vedea cât de frumoasă şi uşoară poate să fie viaţa.
Încercând, de-a lungul timpului, să îi ajut, am învăţat o lecţie importantă: nu poţi forţa pe nimeni (care nu e pregătit) să aleagă fericirea, oricât de luminoasă ar fi ea. Acolo sunt încă lecţii din trecut care nu au fost înţelese, lupta aceasta nu este a ta. Fiecare învaţă cu adevărat doar pe propria piele şi în ritmul lui. Orice altă variantă este doar o amânare a ceva ce se va derula la nesfârşit.
Sursa foto: http://newscult.com
