
Conflictul între generații a existat și va exista întotdeauna, mai ales în zilele noastre, când lucrurile se schimbă de la o secundă la alta. Explicația este una foarte simplă: rezistența noastră la schimbare și teama de a nu pierde ceva: dacă se schimbă celălalt și va considera că este prea bun pentru noi apoi sau dacă mă schimb eu iar ceilalți nu mă vor mai iubi ca până acum. Astfel, suntem aproape constrânși să considerăm că lucrurile ”pe vremea noastră” au fost mai bune, mai minunate și mai pline de magie decât ceea ce se întâmplă astăzi.
O teorie foarte dezbătută acum este cea a influenței tehnologiei, considerată de mulți o piedică în calea dezvoltării armonioase a copiilor, argumentată divers: le sporește pornirile agresive, e prea multă informație nefiltrată, interferează cu procesul gândirii, creează dependență, etc. Soluția propusă ar fi să ne prefacem că tehnologia modernă nu există și să îi ferim pe copii cât de mult putem de ea.
Deși este un curent destul de puternic care merge în această direcție, eu nu sunt neapărat de acord cu el. Viețile noastre de acum se materializează foarte mult prin intermediul tehnologiei. Dacă nu știi să folosești un computer, să navighezi prin ofertele online, să te faci văzut printr-o prezentare virtuală îți va fi destul de greu să te adaptezi la piața muncii actuală. Dacă refuzi cu încăpățânare să te folosești de aplicațiile telefoanelor mobile, ai putea rata ultimele informații din viața celor dragi dar îndepărtați. Informația circulă acum la o altă viteză și cu o întindere mult mai mare dar poate că tu ai suficientă răbdare și determinare să aștepți un număr de ani până când ultimele articole din domeniul care te pasionează vor fi traduse și publicate și la noi în țară.
Beneficiile tehnologiei moderne sunt nenumărate și cred că toată lumea le cunoaște. Ce ar trebui să facem noi atunci, să le ascundem copiilor că aceasta face parte din viețile noastre?!
Bineînțeles că există două fațete ale aceleași monede. Tehnologia poate fi distructivă atunci când se pierde echilibrul dar asta se întâmplă în toate aspectele vieții noastre. Nu cred că vei avea un copil mai fericit nici dacă îl lași să cutreiere lumea singur de dimineața până seara, nici dacă îi ceri să facă toate treburile casnice în locul tău, nici dacă ești lipit în permanență de el ca o ștampilă. Copiii au nevoie de aer curat, de exercițiu fizic, de momentele de conexiune pură cu tine, de achiziția unor deprinderi care să le permită să se descurce singuri, de timp și spațiu ca să se cunoască, ca să creeze, ca să învețe, dar, în aceeași măsură, au nevoie și să se conecteze la viața reală pe care în curând o vor testa fără ajutorul tău.
Părerea mea este că fiecare copil ar trebui să aibă acces la toate acestea, având certitudinea că tu te-ai asigurat înainte că nu există cuie ruginite sau cioburi acolo unde aleargă liber, că așezi tu cuțitele ascuțite atunci când pregătiți împreună masa, că îți încurajezi copilul atunci când simte nevoia să exploreze lumea singur sau că ești atent la filtrarea informației pe care copiii o absorb în mediul online.
Ideea este că, cu sau fără ajutorul tău, copiii vor accesa cât de curând tehnologia modernă. Nu ar fi mai bine totuși ca acest lucru să se desfășoare cu știința și implicarea ta?
Și dacă reușești să găsești acel echilibru de care copilul tău are nevoie, vei fi uimit cât de rapid și bucuros va lăsa singur jocul virtual sau desenele animate ca să alerge împreună cu tine în parc, să povestească cu prietenii lui sau pur și simplu să-ți ofere o îmbrățișare și un zâmbet, cum nimeni altcineva din lume nu știe să dăruiască.
Sursa foto: blogs.brighthorizons.com