În privința unui nou bebeluș în viața noastră, păpădia este de acord cu noi: nu e cazul, pentru că, zice ea, ar deranja-o de la joacă cu plânsul lui.
Sau, cel puțin, era de acord.
Seara, ne uităm împreună la filmulețe cu copii sau animăluțe amuzante care cad, se împiedică sau sunt haioase în vreun fel. Impulsionată de un bebeluș drășalaș care stârnește hohote de râs, fetițul aruncă bomba:
-Mami, vrei să cumpărăm și noi un bebeluș?
What?
Clarific puțin situația, pentru ea, nu pentru mine:
-Bebelușii nu pot fi cumpărați, iubire, cum facem noi cu cadourile pe care le vezi tu prin reclame. Bebelușii cresc în burtica mămicilor lor, așa cum ai crescut și tu, și sunt plimbați acolo 9 luni de zile și apoi se nasc. Vrei să-ți mai arăt o dată semnul de pe burtă pe unde ai ieșit tu? o întreb încercând să dau veridicitate spuselor mele.
-Hai să creștem un bebeluș atunci!
Speranța mea că va fi revoltată de oricine ar putea să ocupe același spațiu care este al ei de drept, se năruie în fața ochilor. Dar nu renunț:
-Însă știi că mami nu va mai putea să stea toată ziua cu Ania, că va trebui să aibă grijă de bebeluș, nu?
-Daaaaa!, sare ea încântată. Și eu te ajut pe tine!
Dublu what???
Continui puțin tulburată:
-Și că va plânge tare când are el chef???
-Eu atuncia o să mă joc cu jucăriile mele și-o să-l iau în brațe și-o să-l legăn încet-încet așa (îmi exemplifică), nu tare că nu-i place (cum mai văzuse ea prin filmulețele de seară) și nu o să-l las pe covor că plânge, mami, știi?
La cel de-al treilea what??, începusem deja să vizualizez întreaga scenă.
Ca atare, are cineva să ne împrumute și nouă un bebeluș, că tare mi-e că după câteva zile cu acesta, fetițul se va răzgândi iar și ne va pune să-l trimitem înapoi de unde l-am adus?
Sursa foto: thegirlybaby.com
