Cred că optimismul înseamnă să cauți mereu noi începuturi: ”mâine va fi o nouă zi”, ”gata, de luni mă apuc de dietă”, ”trec eu și de perioada aceasta”, ”va veni, într-o zi, soarele și pe strada mea”. Cel mai celebru început dintre toate este cel al noului an, cel care vine la pachet și cu o serie de rezoluții menite să ne aducă prosperitate și bine, mai multe și mai bogate decât în anul care tocmai se încheie.
Sunt foarte multe momente când o situație anume te blochează, te ia prin surprindere și nu stii cum să reactionezi. Fie că ești uimit, fie te simți amenințat sau rănit, câteva secunde rămâi inert, căutând cu repeziciune în gând o explicație și un mod de a reacționa. De aceea, cred că rezoluțiile sunt extrem de importante, dacă fie și pentru o secundă, iei în calcul varianta pe care ai promis să o urmezi în acel moment al vietii tale.
Anul 2015 a fost și va rămâne pentru mine cel mai important an din viața mea, pentru că el nu a trebuit să facă nimic altceva decât să mi-o ofere pe păpădia mea zglobie. 2018 a fost însă un an extrem de bun și frumos, foarte darnic profesional, m-am antrenat iar în activități care-mi fac plăcere și care mă stimulează, foarte bun cu mine personal, mi-a arătat că pot fi ambițioasă și mi-a amintit de mine cu vreo douăzeci de ani înainte, foarte generos cu familia noastră care crește atât de frumos împreună. Am valsat prin 2018 mereu cu zâmbetul pe buze și în suflet.
Acum, în prag de 2019, simt nevoia să dau ceva înapoi, să mulțumesc cumva universului. Nu tânjesc după mai mult și nu vreau să pierd nimic din ceea ce am. Am găsit un echilibru pe care-l traduc bucuroasă prin fericire. Cred în legea compensației și vreau să rămân aici, în acest punct de unde pot să admir tot ceea ce-mi doresc. Așa că, rezoluția mea pentru noul an, oricât de patetic și publicitar ar suna, este să fiu mai bună. În toate situațiile acelea în care habar nu am cum să reacționez, să nu-mi mai caut atât de mult prin gânduri și prin suflet o reacție, ci să aleg automat calea acceptării și a zâmbetului.
Sunt o tipă puternică, am reușit să învăț asta până la 38 de ani. Sunt mândră de mine, îmi cunosc capacitățile și sunt împăcată cu defectele mele. Unul dintre cele mai mari neajunsuri ale mele este că atunci când mă simt amenințată, rănită, atacată, simt nevoia, de cele mai multe ori, să ripostez prin cuvinte și (din păcate sau din fericire) am o mare putere de a manevra cuvintele astfel încât ele să găsească rapid și distrugător, punctele slabe și insecuritățile celui din fața mea.
Știind toate astea despre mine, pot înțelege mai bine acum situațiile care mă lasă confuză și nedumerită. Nu cred în oameni răi ci în oameni care (ca și mine, uneori) suferă și vor să se apere. Așa că, în loc să-i încarc și mai mult cu o altă platoșă de apărare care să-i zdrobească, vreau din tot sufletul să dau altceva la schimb: acceptare și zâmbet. Acceptarea durerii lor și un zâmbet nu ironic, ascuțit ci dat din suflet, cald, care să oblojească și să panseze, poate și numai pentru o secundă din viața lor.
Există o mare diferență între umilință și forță. Umilința se naște din teamă, este o atitudine submisivă menită să ne protejeze și să îi spună celui din fața noastră că nu este nevoie să-și scoată armele la atac pentru că nu prezentăm o amenințare, este o atitudine pasivă care, în unele cazuri, poate să ne ciobească imaginea de sine și de aceea, de cele mai multe ori, luptăm și mai cu foc împotriva ei. Ne e foarte teamă să nu fim fraieriți, batjocoriți, călcați în picioare și atunci ripostăm energic. Forța înseamnă că știi exact cine ești, că nu te bazezi pe o imagine pe care ceilalți o dictează despre tine și, mai mult chiar, că ai puterea să ajuți atunci când, poate fără să-și dea seama, ceilalți caută tocmai un punct de care să se sprijine. Forța înseamnă că ești atât de puternic încât să zâmbești, în loc să distrugi.
Eu mi-am dovedit mie tot ce am avut nevoie să-mi dovedesc până acum. Vreau să cresc în continuare și de aceea cred că este atât de importantă rezoluția mea anul 2019, pe care deja îl simt extrem de prietenos și vesel.
Nu știu dacă îmi va ieși întotdeauna pentru că vor fi și momente de oboseală, de stres, de teamă dar nici nu îmi propun standarde nerealiste. O schimbare trebuie să se întâmple treptat și natural ca să poată prindă rădăcini puternice și teren fertil. Înainte de toate, ca să putem fi buni cu ceilalți, trebuie să fim buni cu noi și să învățăm iertarea și acceptarea, chiar pe propria piele. Dar sper din suflet să am parte de cât mai puține situații confuze și nedumerite și să-mi găsesc, spontan și din reflex, zâmbetul cald după care tânjesc pentru 2019.
Să aveți un an minunat, oameni dragi! Începuturile noastre ne mai dau o șansă și sunt chiar în fața noastră! La mulți ani, să ne bucurăm împreună de un 2019 fantastic și magic!
Sursa foto: www.eventbrite.com
