În fiecare seară, noi, cei trei membri ai familiei păpădiei, avem momentul nostru de glorie când strălucim pe scena vedetismului, printre povești de noapte bună și cântecele create pe loc.

Deși atrasă de biblioteca ei cu cărticele pe care le răsfoiește zilnic și ne cere să dezbatem îndelung imaginile, atunci când vine vorba de povești, se plictisește repede dacă sunt citite, preferându-le, în schimb, pe cele inventate. Ce o interesează pe ea de Albă ca Zăpada, de Scufița sau de capra cu iezii ei? Fiecare cu viața lui aici. Mult mai interesante i se par poveștile personalizate, cele în care apare chiar ea ca personaj sau obiectele și ființele ce o înconjoară pe ea.

Spectacolul de seară este deschis de mine. Am chiar și un repertoriu pe care fetițul mi-l cere după cheful ei. Astfel, mă exprim fie povestind despre aventurile prin care trec Ania, mami și tati, fie despre obiectele din încăpere care se ceartă între ele care este mai important și mai valoros în viața păpădiei, fie despre Ania cea curajoasă care pleacă la plimbare singură și atunci când întâlnește fantome, ghost, zombie (despre care știe că ”nu sunt adevărate și chiar dacă ar fi, mami și tati nu le-ar lăsa să-i facă rău păpădiei”) și animale malefice, este foarte curajoasă și puternică și le zvârle cât colo râzând, fie despre păturile care-și oferă care mai de care serviciile. Mi se va solicita apoi performarea unui cântecel ales pe loc fie despre un scaun, un dulap, un pitic sau orice îi trece prin minte puiului și care va avea ca linie sonoră una dintre melodiile preferate ale puicii. După un pam-pam elocvent, mă retrag apoi din lumina reflectoarelor.

Tati este cel care urmează și ne relatează despre ponei, pitici sau Patrula cățelușilor, încheindu-și apoi reprezentația cu un cântecel inventat.

Bineînțeles că piesa de rezistență se joacă la final, în interpretarea păpădiei. Una dintre poveștile ei preferate este despre o steluță-Ania, o lună-tati și un soare-mami care se joacă împreună. La bisurile repetate, va da naștere mai multor cântecele extrem de haioase.

Somnicul însă nu apare în ochișori de păpădie decât atunci când toți trei stăm lipiți unul de celălalt și:

-Mami, tati, întoarceți-vă fățuca spre mine și țineți-mă în brațe să stăm așa toți trei!

Ce-ți poți dori mai mult decât atât ca să fii fericit?!

Sursa foto: dissolve.com

 

Trei povești și o îmbrățișare de noapte bună
Tagged on:                                 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *