Când am realizat cât de amuzante și benefice sunt jocurile care ne strâng pe toți în jurul lor, am decis o achiziționare masivă a lor.

Înainte de toate, însă, am început cu documentarea. Am ales trei jocuri ce prezentau mari promisiuni de distracție: Elefun, Iepurașul Jumping Jack și Ilie Scăfârlie. Elefun avea însă niște review-uri negative privind calitatea componentelor, așa că am renunțat la el. Pe Jumping Jack (preferatul meu) am avut norocul să-l găsim într-un magazin de unde ne facem cumpărăturile săptămânale.

Ania, de la început, a fost strasă de Ilie Scăfârlie, respectiv de o căpățână caraghioasă ce prezintă patru orificii (pentru patru jucători, maxim) în urechi și nări prin care trebuie să cotrobăi orbește pentru a extrage, conform cartonașului ce-ți indică, obiectul scârbos căutat și câștigător: un scutec murdar, un gândac, un păianjen, un glob ocular, un creier, un bețișor de urechi cu ceară, o râmă, o măsea cariată, un plasture folosit, un caca, o vomă, un schelet de pește, o șosetă murdară, un șoricel, o brânză împuțită. Cum spuneam în nenumărate rânduri, fetițul este delicată ca o păpădie.

Puica a avut însă ceva de așteptat pentru că Ilie caraghiosul a venit prin curier, după mai multe zile. Însă de când și-a făcut apariția, a fost dragoste la prima vedere între ei. Chiar și când nu se joacă cu el (singură sau cu noi), îl îndeasă cu toți poneii și patrulienii ei și-l plimbă țanțoșă peste tot pe unde merge.

Deși nu-mi place atât de mult ca Jumping Jack, trebuie să recunosc că e extrem de distractiv și domnul Scăfârlie, mai ales pentru că păpădia este extrem de bună la el și ne cam bate pe amândoi, însoțindu-și fiecare victorie cu o porție sănătoasă de râs.

Cu toate că nu este necesar, la unul dintre jocuri, fetițul a decis să pândească puțin și cu ochișorii în vânătoarea de obiecte, moment în care i-am atras atenția:

-Heeeei, pui, regula spune că nu ai voie să te uiți înăuntru. Trebuie să cauți doar cu mânuța.

M-a privit șocată, ca și cum o acuzasem total pe nedrept și m-a informat apoi serioasă:

-Dar mami, nu eu m-am uitat: ochișorii mei s-au uitat înăuntru!!!

Și apoi, apropiindu-se la o palmă de fața mea:

-Hai, mami, ceartă ochișorii să nu se mai uite!!

Pe bune dacă nu o înțeleg! E greu să-ți stăpânești reflexul de a te ”uita pe unde mergi” și, uneori, ochișorii ți-o mai iau și înainte, indiferent cât de mult te-ai lupta tu cu ei!

Sursa foto: www.emag.ro

Ilie Scăfârlie și ochișorii independenți
Tagged on:                             

Leave a Reply

Your email address will not be published.