Daaaa, ştiu, suntem nebuni. I-am pus leagăn păpădiei în casă. Am spart tavanul pentru acest aranjament. Dar a meritat, zic acum.
Când l-am informat pe Florin că intenţionez achiziţionarea acestui indispensabil obiect, s-a uitat la mine resemnat. Avea experienţa obiectelor indispensabile din trecut (unele dintre ele zăcând acum printr-un dulap nefolosit).
Ai mei au fost însă ceva mai reticenţi. Nu era ca şi cum nu mai aveam încă două leagăne în curte. Dar poţi să te pui cu nebuna?
Când au început lucrările în casă pentru instalarea a ceea ce iniţial se voia a fi loc de adormit fetiţa (e un leagăn-hamac), tata se uita cu compasiune spre tavanul găurit, încercând să-l ajute cumva:
-Ce ţi-o fi trebuit ţie leagăn în casă? Mâine parcă văd că mai vrei unul şi în baie.
Am râs dar nu prea mult pentru că odată montat leagănul, i l-am prezentat şi Aniei, îmbiind-o să-l încerce. Toţi buluc şi probabil pe acelaşi ton cu care încercam s-o convingem să facă ceva care pentru ea se dovedea a fi neplăcut, pentru că puica s-a uitat circumspect la feţele noastre şi a refuzat categoric să se apropie de noul partener de joacă. Două zile. Timp în care toată lumea a fost suficient de drăguţă încât să nu pomenească nimic despre indispensabilitatea leagănului.
Ania nu a adormit niciodată în el dar după două zile mi-am pus ambiţia la bătaie şi uşor-uşor am convins-o cât de distractiv poate fi să ai un leagăn (şi) în casă.
Numele sub care e cunoscut acum e Hita Papata (hinta-palinta) sau prescurtat Hita Pa. E șmecher tare leagănul nostru, are doi cai obosiți putere și trei viteze, fiecare cu puterile ei magice.
Prima dintre ele se intitulează Hita-Papata și se traduce prin legănatul ușurel și alintat, stânga-dreapta.
Cea de-a doua e viteza Doi-Tei și presupune învărtitul hinții în timp ce numeri până la 3 (sau 4-5, depinde cât te ține coarda) și apoi eliberezi puiul într-un vârtej acompaniat de hohote de râs.
Viteza a treia e Hita-Poc și se referă la împinsul acesteia cu putere, față-spate până când călătorul face poc fie cu vreun balon care stătea cumințel pe marginea drumului, fie cu un hipopotam dolofan care traversa regulamentar strada.
Ghiciți care e preferata Aniei. Vă dau un indiciu: leagănul se numește acum Hita-Poc.
Împinsă de instincte materne precoce, Ania și-a luat păpușa din cârpe Pippi Ciorapi-lungi (așa o cheamă de-adevăratelea, e un personaj de desene animate și e moștenită de la finuții noștri Maia, Ada și Călin), a așezat-o în leagăn cu o grijă de care numai o mamă iubitoare ar putea da dovadă și apoi a început s-o împingă cu capul în toți pereții, strigând entuziasmată: Hitaaa-Pooooooooc!!!
Eu am rămas cu un zâmbet încremenit pe față, rugându-mă ca Ania să nu încerce astfel să ne transmită un mesaj subliminal despre cam cum se simte ea când leagănul prinde viteza a treia.
Una peste alta, e distracție mare cu leagănul nostru.
Mi-a fost drag de tata care, uitându-se melancolic cum se zbenguie puica în Hita-Papata, mi-a spus meditativ:
-Mare dreptate ai avut să iei leagănul ăsta!
Mi-am simțit apreciate ideile care uneori, la prima auzire, pot părea stupide. Cu toate că … parcă prea mult spațiu gol e în baie!
Sursa foto: https://s-media-cache-ak0.pinimg.com
