Dacă vă izbește vreodată dorința nebună să-mi faceți un cadou, n-o lăsați să dispară neconsolată. Vă dau eu un ajutor în alegerea lui.
În cazul în care nu găsiți librării prin apropiere, achiziționați cu toată încrederea un gadget de bucătărie. Mă voi bucura ca un copil mic de surpriza neașteptată.
Câteodată gătesc câte trei feluri de mâncare deodată, așa că tare îmi prinde bine un ajutor în bucătărie. Gadgeturile mele lucrează cot la cot cu mine și împreună reușim să ducem treaba la bun sfârșit.
Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vă prezint așadar, prietenii mei din bucătărie:
Primul se ivește falnic, Airfryer-ul de la Philips, o friteuză care acționează prin tehnologia Rapid Air. Folosești astfel mult mai puțin ulei la prăjit (cu 80% mai puțin spun ei), spre deloc (zic eu) atunci când produsele se pretează la așa ceva. Foarte simplu de utilizat, gustul mâncărurilor este excelent, mult mai rapid se prepară mâncarea care este atacată din toate părțile de aerul fierbinte. Am luat airfryer-ul pentru când mi-o cere Ania cartofi prăjiți cu aripioare prăjite și eu voi strâmba din nas cu gândul la uleiul ars care îi însoțește, dar îl folosim și pentru noi cu succes. Păpădia adoră chipsurile crocante din cartof dulce, sfeclă roșie, păstârnac și morcov, preparate în această friteuză cu doar o linguriță de ulei. Partea negativă este că puteți găti doar porții mici, așa că dacă aveți invitați la cină, apucați-vă din timp de treabă sau bazați-vă pe cuptor.
Mojarul de marmură l-am primit cadou de la prietena mea, Isa, cu care împărtășesc această pasiune pentru gătit. Își face foarte bine treaba când am de pisat usturoiul și ardeiul iute pentru sosul vietnamez, dar și când macin boabele de coriandru sau când pisează Flori tabletele de calciu pentru brânza calcică a Aniei. E foarte rezistent, greoi (aveți grijă să nu vă cadă pe picior că veți invoca toate zeitățile și toți strămoșii cunoscuți) și extrem de eficient.
Presa pentru piureuri este un gadget achiziționat recent. Este destul de încăpătoare și foarte iscusită la transformat legume în pastă fină. Mult mai rapidă decât bătătorul de cartofi și necesită mult mai puțin efort la utilizare. Te lasă însă să simți textura mâncării spre deosebire de blender care nimicește totul în calea lui.
Blenderul vertical este moștenire de la mama Lili (soacra mea) dar încă funcționează corespunzător. Priceput să facă hummus sau orice mâncare ce va ateriza, la un moment dat, în gurița puicii.
Uscătorul de salată este preferatul Aniei. A fost atât de nerăbdătoare să-l cerceteze încât i-a rupt o încuietoare și acum scârțâie ceva mai tare din încheieturi la utilizare. Am mai luat însă, de siguranță, încă unul, pentru că iubirea Aniei poate să fie extrem de pasională. Prezintă în interior un mecanism de centrifugare ce permite picăturilor de apă să se desprindă de pe frunzele verzi, făcând astfel posibilă atașarea facilă a dresingului și păstrarea prospețimii și a texturii crocante. Vasul din exterior poate fi folosit ca bol pentru servit salata iar coșul din interior, ca scurgător. Îl puteți utiliza cu salata înăuntru sau, așa cum procedează Ania de câte ori îl decoperă în raidurile ei prin dulapul din bucătărie, gol și învârtit frenetic după modelul unui carusel.
Bețișoarele chinezești am învățat să le folosesc după lungi exerciții în fața unui tutorial pe youtube, pentru că îmi place să respect tradițiile. Mâncarea asiatică o mănânc doar cu aceste bețișoare. Sunt folosite în aceeași măsură de mine și de Ania (Flori rămâne fidel furculiței și cuțitului): eu pescuiesc tăiețeii de orez, Ania le înfige în despicăturile dulapurilor sau le transformă în bețe pentru tobe. Pentru că sunt foarte călătoare și se pierd mereu, părinții mei mi-au adus cadou o cutie de ele, de la mama lor de-acasă.
Presa de usturoi este veche, antică și de demult. Am încercat din răsputeri să-i găsim un înlocuitor cel puțin la fel de bun, însă a fost în zadar. Reușește să sigileze foarte bine conținutul înăuntru așa încât niciun pui de usturoi nărăvaș să nu se strecoare pe lângă. Este în custodie comună cu tata și avem chiar un semn specific pentru când unul dintre noi are nevoie de ea: o mână care imită mișcarea de presare a usturoiului.
Cântarul de bucătărie a fost testat pe vremea când îmi propusesem eu să-mi calculez caloriile pe care le îngurgitez. Misiune eșuată însă e folositor acum când trebuie să apreciez cam cât înseamnă 125,7 grame din rețeta care nu poate fi estimată aleator ci are nevoie de cantități exacte.
Cleștele de salată dă foarte bine la public. Poate fi folosit cu succes și la servirea pastelor, ca să nu te faci de rușine cu neîndemânarea ta și să stropești invitații cu sos de roșii. Este foarte apreciat și de Ania care l-a strâns atât de tare la piept încât a reușit să-i rupă arcul ce ținea unite cele două componente, făcând astfel necesară achiziția unui frate nevătămat (încă).
Storcătorul de citrice este folosit și ca dispozitiv medical care ține sucul acid departe de alergia mea de pe mâini, evitând astfel senzația de usturime. E încăpător și poți să-i faci ușor păpădiei un fresh de portocale (atunci când s-o hotărî că-i plac portocalele).
Răzătoarea electrică de legume este ajutorul meu șef de bucătar. Am încercat multe dispozitive manuale care necesitau forță și care s-au dovedit ineficiente. Toacă legume după cum îți place, sparge gheață și-ți pregătește cartofii (chipsuri sau pai) pentru prăjit. În plus e frumos colorată și foarte puternică.
Foarfecele pentru verdețuri are 5 lame și în doi timpi și trei mișcări a decorat farfuria odorului cu pătrunjel proaspăt cules.
Separatorul de ou pare un moft dar când ai de spart 12 ouă pentru o prăjitură și mai ai fix 12 ouă în frigider, nu mai bine desfaci relaxată coaja oului și aștepți ca albușul să alunece singurel din îmbrățișarea gălbenușului, prin orificiile laterale?
Pensula din silicon este folosită pentru gâdilat. Atât păpădia prin casă cât și fripturile cu unt topit. Deși ocazional mai decorează și pereții cu câte-un sos dulce cu miere.
Formele din silicon pentru brioșe cunosc și gustul mini-souffle-urilor pregătite pentru Ania. Fiind viu colorate servesc și pe post de păhărele de băut apa sau de udat hăinuțe când textura elastică se deplasează jucăușă dincolo de guriță.
Tocătorul de legume și fructe are niște lame care, mânuite cu îndemânare, permit porționarea acestora în cubulețe mai generoase. Minusul este reprezentat de faptul că tăierea legumelor nu este permisă până la capăt din cauza marginilor laterale din plastic. Noi îl folosim mai mult în disecarea mărului în felii, înlăturând cu succes cotorul nedorit.
Termometrul pentru carne satisface orice gusturi. Te informează care e temperatura din carnea care se pârjolește în cuptor și îți servește, la secundă, o friptură din orice fel de carne, în sânge, mediu sau bine făcută, în funcție de preferințele carnivorilor.
Wok-ul de fontă necesită ajutor din partea soțului să fie așezat cuminte pe aragaz. Sfărâie legumele la cele mai fierbinți temperaturi, lăsând în urma lui aromele unei bucătării asiatice.
Coșul de fructe este mereu plin. Realizat dintr-o sită deasă, permite aerului să circule însă ține la distanță posibilele musculițe atașate de fructele care au îmbătrânit prematur. L-am folosit și pe post de uscător de salată, zguduit bine ca pe un shaker, atunci când încă nu-l cunoșteam pe cel care era menit pentru așa ceva.
Lingura din ceramică este de inspirație orientală și nu știu cum se numește ea în românește pentru că vorbește în limbi străine cu mine, pe care nu le înțeleg. Este însă foarte eficientă când fac rețete de prin alte lumi și îmi este prezentată ca unitate de măsură tablespoon-ul. E cu puțin mai mare decât lingura noastră tradițională de supă dar este foarte cochetă.
Aparatul de gătit cu aburi e ”vinovatul” principal pentru rețetele sănătoase ale Aniei. Nu e foarte arătos dar a călătorit până acum într-o mulțime de locuri, alături de noi. E mai prietenos cu Flori, pentru că pe el îl cunoaște mai bine dar colaborează și cu mine când nu are încotro.
Spatula din silicon în formă de inimioară roșie are grijă ca tavanul nostru să nu fie împodobit cu omlete sau clătite zburdalnice. E foarte subțire și flexibilă și reușește să pătrundă acolo unde compoziția se atașează prea mult de tigaie dar este suficient de puternică să nu se lase impresionată de o omletă dolofană.
De celelalte gadgeturi achiziționate care și-au dovedit inutilitatea, nu vreau să amintesc acum pentru că nu-mi place să le fac de rușine în mod public. Le las să stea prăfuite în magazia întunecată și să se gândească bine la ce-au făcut greșit.
Cel mai important gadget din bucătărie este însă odorul mult-iubit. Întreține atmosfera cum nimeni altcineva nu o poate face, socializează cu toți prietenii prezenți la treabă, cântă și dansează, aduce hohote de râs, veselie și voie bună, îți spune când ai muncit prea mult și e timpul să te relaxezi puțin cu o serie de pupici lansați pe burtica păpădiei întinsă pe covor și îți reamintește mereu câtă fericire poate exista în lucrurile mărunte. Gătitul fără Ania strâns lipită de piciorul meu, nu are același farmec și mâncarea își pierde cu siguranță gustul senzațional pe care ar trebui să-l aibă.
Sursa foto: http://www.lifetime-weightloss.com, http://www.usa.philips.com, https://www.bonami.ro, http://edensstore.ro, http://www.top-shop.ro, http://www.emag.ro, http://www.ichizen.com, http://www.eyo.ro, https://www.okazii.ro, http://www.produse-de-curatenie.ro, http://www.electrofloridin.ro, http://www.lightinthebox.com, http://lovelydecor.ro, https://www.pentrugatit.ro, https://www.ceaunefonta.ro, http://offers.kd2.org, http://janestreetclayworks.com, http://www.elefant.ro, https://www.dreamstime.com
