Îmi place să glumesc, atunci când sunt întrebată dacă nu îi facem un frate sau o soră Aniei şi să răspund:
-Oooo, nuuu, mulţumim! Ne-a ieşit perfect primul copil, suntem mulţumiţi, nu mai căutăm altceva!
Gluma mea însă nu este foarte departe de adevăr.
În primul rând, pentru că de foarte multe ori, asta simt cu adevărat fraţii mai mari, în sufleţelul lor. Că nu au fost suficienţi pentru părinţii lor şi că aceştia au mai făcut un copil care să fie mai aproape de ce îşi doresc ei.
Şi în al doilea rând, pentru că, într-o oarecare măsură, asta simt. Mi-e teamă uneori, deşi raţional ştiu că nu va fi aşa, că nu voi mai putea să iubesc pe nimeni aşa de mult cum o iubesc pe Ania. Asta poate şi pentru că nu-l cunosc pe bebe doi, eu o ştiu doar pe Ania mea perfectă şi minunată. Mi-e teamă că puica va suferi, că nu va mai primi întreaga noastră atenţie şi tot timpul nostru, că nu se va mai simţi ca singura şi cea mai iubită fiinţă din lume.
Şi va suferi, cu siguranţă. Dacă nu apare gelozia la fraţii mai mari între 18 luni şi patru ani, e un semn foarte rău, susţine Francoise Dolto, psihanalista franceză, în cartea ei „Când apare copilul”. Copilul mai mare trebuie să fie gelos deoarece e confruntat cu o problemă, cu o mică dramă existenţială: până acum admira adulţii şi tot ce îşi dorea era să ajungă odată să fie ca ei, să poată face toate lucrurile fantastice pe care ei le fac. Era încurajat chiar pentru asta:
-Aşa, bravo! Mănânci singur ca un copil mare ce eşti!
Brusc, însă, tot sistemul lor de valori este demontat de bebeluşul care nu face altceva decât să plângă şi să doarmă şi toţi cei din jur sunt cuceriţi de el şi-l privesc admirativ.
Mulţi fraţi mai mari vor regresa la apariţia unui frate cerând să fie plimbaţi şi ei cu căruciorul, să mănânce lapte cu biberonul, să plângă şi chiar să facă pişu pe ei. Toate acestea atât pentru că au observat că aceste lucruri sunt apreciate la bebeluşul nou sosit dar şi pentru că, în acest fel, au parte mai mult de atenţia părinţilor, pe care acum trebuie să o împartă.
Cum ar fi bine să reacţioneze părintele?
În primul rând, fratele mai mare are nevoie de timp petrecut doar cu părinţii săi, fără rivalul din scutece, timp de joacă, de comunicare, de conexiune şi de iubire. Trebuie să se simtă în continuare special şi adorat la fel de mult ca şi până acum.
Apoi, ar fi bine să fie făcută o diferenţă clară între cei doi fraţi şi să fie apreciate şi încurajate achiziţiile celui mai mare:
-Iubirea mea, îl vezi pe bondocelul acesta mic? Deocamdată nu poate să facă prea multe că de-abia s-a născut. Aşa ai fost şi tu la vârsta lui. Acum însă, tu eşti mare! Tu poţi acum să te dai singur pe tobogan şi ştii să alergi după pisici. Cred că fratele tău te admiră de cât de bine te descurci tu. Pe el însă, încă trebuie să-l ajutăm destul de mult.
Sub nicio formă, niciodată, oricât vă va cere asta, nu spuneţi copilului mai mare că îl iubiţi mai mult (bineînţeles că nici mai puţin) decât pe fratele lui. Ca să poată accepta mai bine noua situaţie, trebuie să o înţeleagă. Copilul are întotdeauna nevoie de adevăr, pe care oricum îl va intui singur dar s-ar putea ca între timp să-şi piardă încrederea în părinţi.
Fratele mai mare nu trebuie lăsat să aibă grijă de cel mic, decât dacă vine din proprie iniţiativă. Va fi implicat în orice activitate include şi nou născutul (dacă doreşte să participe) dar nu va fi niciodată responsabilitatea lui să îl îngrijească. Nu el a decis să vină fratele lui pe lume, bebeluşul are părinţi care să-i poarte de grijă, aşa cum s-a întâmplat şi când era el mititel.
O greşeală pe care o fac foarte mulţi părinţi este că-i spun fratelui mai mare:
-E fratele tău, trebuie să-l iubeşti!
Fals şi chiar cu efecte negative şi contrare celor aşteptate. Nimeni nu poate impune nimănui să iubească pe cineva cu forţa. Mai ales pe cel considerat acum rival. Acest sentiment vine natural şi în timp. I se va cere să nu-l rănească, să fie atent cu jucăriile periculoase în preajma lui, să-l respecte, dar nu să-l iubească. Din nou, bebeluşul are părinţi care-l iubesc, nu este responsabilitatea fratelui lui să facă asta. Realizând că nu-l poate iubi, aşa cum îi cer părinţii lui, copilul mai mare va fi măcinat de sentimente de vinovăţie.
Sunt părinţi care spun:
-Vai, atât de mult îl iubeşte Gigel pe frăţiorul lui!! De când l-am adus de la maternitate îl mângâie şi-l îmbrăţişează mereu.
Da, probabil pentru că ştie că asta aşteptaţi de la el şi vrea să vă facă fericiţi. Sau pentru că vrea să se identifice şi alăture adulţilor care manifestă acest comportament asupra bebeluşului. Poate că sunt şi copii care simt iubire pentru fraţii lor, dar niciodată ei nu trebuie împinşi să facă asta.
Mă deranjează când aud:
-I-am făcut un frate ca să nu fie singur şi să aibă cu cine să se joace.
Un copil nu este un cadou sau o jucărie pentru un frate mai mare, altfel toată viaţa sa s-ar putea simţi ca un accesoriu. Un copil trebuie luat în serios şi adus pe lume pentru el. Sunt convinsă că nici fratele mai mare nu îşi doreşte corvoada acestei responsabilităţi, plasată în cârca lui.
Am multe temeri pentru bebe cu numărul doi, dar am şi o motivaţie extrem de puternică: relaţia cu sora mea. Suntem extrem de apropiate şi mi-e cea mai bună prietenă din lume. Ne cunoaştem una pe cealaltă aşa cum nimeni altcineva nu o poate face şi ne iubim nemărginit! Sunt fericită că o am, e fericită că mă are. Aşa ceva mi-ar plăcea să simtă şi două sufleţele păpădii!
Dar încă mai am întrebări la care doar timpul îmi poate răspunde. Dacă Ania sau bebe doi nu şi-ar dori un frate sau o soră. Cum să fac eu această alegere în locul lor?
Aşa că am hotărât să ne relaxăm şi să lăsăm universul să decidă pentru noi. Vom fi fericiţi indiferent de alegere: păpădia ne umple vieţile în cel mai minunat mod posibil şi nu simţim nevoia de mai mult, iar dacă va veni încă un bebe vom fi recunoscători pentru încă o iubire mare pe care o vom simţi.
Cum Ania ne-a ales şi a venit pe lume când a dorit ea, îl vom lăsa pe bebeluşul divin să facă alegerea în locul nostru. În fond, bebeluşii sunt mult mai înţelepţi decât noi, nu-i aşa? Ei încă nu au uitat toate misterele care se ascund în universul ăsta mare!
Sursa foto: https://www.fotolia.com
