Nu că aş vrea să mă laud sau că ar fi meritul nostru, dar chiar avem cei mai minunaţi fini din lume. Acei oameni faini, calzi, prietenoşi, deştepţi, interesanţi, frumoşi, veseli, cu viziuni despre viaţă sănătoase şi cu zâmbetul mereu pe buze. Prieteni dragi cu care am format o familie. Chiar dacă locuiesc în Deva, Sibiu, Cluj, Craiova sau Luxemburg, distanţa nu a reuşit să ne îndepărteze.
Sunt atât de multe exemple de oameni gri şi trişti în jur, încât atunci când ne întâlnim cu iubiţii noştri fini, e ca şi cum am lua o gură de aer proaspăt şi curat.
Zilele trecute, conform tradiţiei, am fost la petrecerea aniversară a Maiei, fetiţei celor mai departe localizaţi fini, Ada şi Călin.
Era o căldură infernală, așa că oricine putea să supraviețuiască acelor temperaturi ridicate era pentru mine, un erou.
Între Ania și Maia este o diferență de cinci ani, foarte vizibili la această vârstă, de aceea, prea multă interacțiune nu a existat. Maia construia fascinată cu lego friends, Ania a găsit printre jucăriile Maiei 4 cățeluși pe care i-a plimbat peste tot, i-a pus la masă și i-a dat cu caleașca. A privit-o plină de interes și curiozitate pe Maia, a fugit strigând veselă printre baloane de săpun cu alți copilași, s-a bălăcit în piscină până a început să tremure de frig.
Mi-e atât de drag de păpădia mea care socializează veselă și care refuză să se conformeze predicțiilor populare ce ziceau că dacă o voi ține prea mult în brațe nu se va mai dezlipi de fusta mea. A plecat cu Ada de mânuță în cucerirea de teritorii necunoscute la două minute după ce am ajuns la ei, a urcat și a coborât singură scări și a râs și a vorbit cu copiii aflați la petrecere.
Drama queen este o peroană care are reacții exagerate la situații inconfortabile. Toți copiii sunt micuțe drama queen pentru că, în percepția noastră, au reacții exagerate la situații minore. În realitate, ceea ce nouă nu ni se pare a fi o problemă, pentru ei are o importanță extrem de mare. Cum nu pot deocamdată să-și gestioneze emoțiile, vor reacționa, în percepția noastră, ca micuțe drama queen.
Prima micuță drama queen care s-a arătat a fost Maia. Și-a făcut apariția la piscină ca o divă minunată ce este și aici era hărmălaie mare. Un băiețel le stropea de zor cu apă pe ea și pe prietenele ei. Nu era deloc ce își dorea sau ce și-a imaginat. Așa că a început să plângă supărată și să spună printre suspine că: ”Asta nu e petrecrea pe care mi-am dorit-o de ziua meaaaa!!!!”
O parte din copii au lăsat-o pe sărbătorită să se scalde în voie cu prietenele ei. Cu păpăduțul a fost însă mai greu pentru că refuza să părăsească apa mult iubită. Pentru că Ania e mai micuță deocamdată și pentru că Maia e foarte înțeleaptă, a fost acceptată în gașca fetelor mai mari. Nu au regretat deoarece puica mea a găsit imediat o modalitate să se integreze, pozând în mult iubitul ei cățeluș și primind mângâieri pe cap și multe zâmbete duioase.
Maia a fost atât de drăguță și de reală încât m-am topit de drag. Sinceră, fără false conveniențe sociale, și-a expus emoțiile într-un mod pe care sper să nu fie nevoită prea curând (sau chiar niciodată) să-l mascheze. Am înțeles-o perfect. De ziua mea (și nu numai :)) eu mă simt prințesa balului. Fiecare are acest drept, pentru asta sunt petrecerile aniversare. Nu ca să se simtă ceilalți bine. Totul este despre sărbătorit. Stiu că sună egoist dar și noi când mergem la petreceri vom încerca să ne simțim bine fără să deranjăm sărbătoritul. Așa că de ziua păpădiei vom ignora privirile care judecă prea repede și-i vom oferi petrecerea pe care o dorește ea, nu cea pe care ne-o închipuim noi.
Maia a avut nevoie de mami să o ajute la asamblat piesele de lego, a avut nevoie de tati la organizarea petrecerii. Amândoi au fost acolo pentru ea, chiar dacă asta a însemnat că musafirii nu au fost în orice minut întreținuți. Maia a fost, de ziua ei ca și în orice altă zi, o fetiță iubită de părinții ei. Mi-e atât de drag când văd familii în care nu se ridică tonul, nu se pun la punct copiii, nu se aruncă printre dinți cuvinte jignitoare sau amenințări, un exemplu că totul poate fi rezolvat cu o vorbă bună și multe zâmbete. Am fost foarte mândră de toți trei, ca și cum ar fi fost ai mei.
Ania a fost cea de-a doua micuță drama queen. Patru ore de socializare cu chiote de veselie sunt cam multe pentru micuța păpădie de doi anișori. Dacă adăugăm și mâncatul pe fugă și căldura intensă putem înțelege de ce Ania, deși tremura de frig cu tot corpușorul, refuza să mai iasă din piscina plină de distracție. Pentru că termoreglarea este o problemă la puiuți micuți, am apelat la ieșirea forțată și însoțită de un plâns dramatic ce i-a îmbogățit pe toți cei prezenți. Reîntoarsă, după o uscare riguroasă, în piscina răcoroasă, tantrumul a continuat să-și facă simțită prezența dar a dispărut subit cum am ajuns în mașină, departe de toată agitația.
Pe drumul spre casă, am realizat cu drag că tocmai participasem la o petrecere a păpădiei din viitor, o petrecere unde visele și așteptările întâlnesc realitatea și unde părinții au mereu iubire de îmbrățișat și zâmbete de oferit!
La mulți ani, Maia, suflet frumos și fetiț iubit!
Sursa foto: http://www.liveinternet.ru
