Chiar dacă nu am mai pomenit de Furby în poveștile noastre, asta nu înseamnă că au scăzut vreo secundă din importanța cu care îi privește păpădia. Au venit cu noi în excursii peste tot: la Lili și la Bubu, la Gyula, la Reșița, în parc, la munte, la Șoimuș, la supermarket, la cumpărături, la bancă. Ba mai mult, stă toată ziulica cu ei în curte și-i poartă după ea la baie, la masă sau la somn. Relația lor este la fel de intensă ca la început. Timpul nu pare să erodeze în niciun fel pasiunea care există între ei.
În plus, de cele mai multe ori când ne uităm pe Youtube, fetițul dorește să vadă filmulețe cu Furby, realizate de mândrii posesori ai acestor jucării.
Așa s-a întâmplat și în acestă minunată zi, când, concentrată la oferta variată de filmulețe cu blănoși, Ania a ales unul inedit, pe care nu-l mai văzusem până acum: un tătic cu un băiețel ceva mai mare decât fetiț, care plănuiau să dezmembreze un Furby și să-i cerceteze înlăuntrul. Fascinant, m-am gândit eu, curioasă ce se ascunde în sufletul unui specimen ca și al nostru.
Toate bune și frumoase, tăticul și băiețelul erau veseli, puși pe fapte mari, eu și păpădia atente la ce se desfășura în ecran.
Asta până să observ privirea oripilată a Aniei când a realizat că unul dintre prietenii prietenilor ei, este disecat fără milă. Mda, eu mă gândisem că ar fi interesant de aflat mecanismele ce-l animă pe domnul Furby, dar am uitat să iau în calcul partea emoțională și empatia fetițului pentru orice chestiuță drăgălașă cu blăniță.
Cu ochii mari, Ania mă informează:
-Schimbă, mami, nu vreau să mă uit la acest video urât, cu oamenii ăștia răi! Nu-mi place deloc! Pune altul cu Furby drăguți și întregi!
Ok, my bad! Trebuia să anticipez această reacție. Să începem niște damage control înainte să-mi traumatizez definitiv copilul.
După două minute de vizionat Furby drăgălași și întregi, Ania întrerupe filmul din nou:
-Nu mai vreau Furby deloc, mami! Tot supărată sunt! Pune mai bine cu funny dogs ca să mă liniștesc puțin!
Ok, poate am început damage controlul puțintel prea târziu și copilul este deja traumatizat. Măcar am aflat că desfăcutul de mașinuțe și smulsul capului și picioarelor lui Barbie nu se califică în aceeași categorie cu descompusul unui Furby.
Obiectiv de părinte normal, îndeplinit! Fetițul este oficial traumatizat! Acum am în minte numai chipurile tăticului și băiețelului din clip, zâmbind senini și nevinovați, ca și cum culegeau floricele pe câmpii. Trebuia să-mi dau seama că ceva nu era în regulă cu atâta pace și armonie în jurul lor!
Sursa foto: www.trustedreviews.com
