Sunt adorabili copiii care se află în perioada de acumulare a cuvintelor noi. Absorb cu o capacitate uimitoare orice fărâmă de informație pe care le-o oferim, de multe ori, neintenționat, și te surprind apoi cu o demonstrație lingvistică ce te uimește și te înduioșează. Păpădia, o adorabilă continuă și din născare, este acum în această minunată perioadă.
Îi pregătesc masa și ne așezăm să mâncăm. Puica se întinde languros spre umărul meu, îmi clipește duios din gene și-mi spune cu glas dulce:
-E delicioasă mâncărica aceasta, mami!
Noi am căptușit aproape în întregime podelele cu covoare ca să nu fie neprietenoase atunci când fetițul ratează, în goana ei prin casă, verticalitatea fizică. La Auri și la Dorin, mai are însă parte și de podele alunecoase și, atunci, bunicii ei au purces la colecționat de șosete cu forme cauciucate pe talpă. Sunt cu Ania și cu Auri la noi acasă și o întreabă Auri, demonstrativ și foarte mândră de pui, pe păpădie:
-Ia zi-i la mami, Anuța, cum se numesc șosetele pe care le porți la noi.
Cu o dicție perfectă, soarele meu îmi răspunde:
–Antiderapante, mami!
Se joacă cu un rucsăcel roz pe care-l umple cu jucării. Mă uit mai atentă la el și văd că are cap de porc mistreț (deși trăisem, o lungă perioadă de timp, cu convingerea că e un hipopotam). Aleg să o familiarizez pe Ania cu acest termen cu care nu s-a mai întâlnit până acum. Ca să consolidez lecția învățată (deh, metehne din liceu), câteva minute mai târziu, o întreb ce reprezintă rucsacul.
-Un porc mistreț, mami! îmi răspunde senină, de parcă toată viața ei trăise printre așa ceva.
Sau.
Pleacă la Auri și la Dorin, în vizită și mă informează serioasă:
-Vreau să le iau și pe jucăriile mele preferate, mami!
Foarte drăguț, ați putea spune, cine ar putea refuza o așa o cerere? Asta până să aflați, ca și mine, că sub această titulatură de preferate se ascund cam toate jucăriile pe care a putut să le răstoarne în graba ei, din cele 5 cutii care tronează în cameră!
Sursa foto: http://willnotdiet.blogspot.com
