Scris în 24 februarie 2015

-Întotdeauna e asa agitată? mă întreabă de după broboane de sudoare, domnul doctor, care se chinuie de câteva minute să-i vadă ritmul inimioarei cu eco doppler.

Râd tare, îngreunându-i și eu, în asentimentul Aniei, sarcina.

-Cam da! răspund.

Pare că e de acord să te lase s-o monitorizezi cu eco, captezi imaginea şiiiiii… se răzgândeşte brusc cu dat din picioruşe şi zguduit de burtică.

Mi-o imaginez râzând ghiduş.

Îmi amintesc minutele de linişte deplină, camera pe on, focalizată pe burtică, aproape-mi ţin respiraţia în aşteptarea unui semn, cât de mic. Absolut nimic. După zeci de filmuleţe şterse, renunţ. Şi-atunci începe relaxată să se-ntindă, încetinel la-nceput, apoi burta mea pare o mare învolburată, aruncată de valurile ei năstruşnice, în toate direcţiile.

Mă amuză că din nou a ales să ne arate fundicul. [maxbutton id=”15″] de la început (eu cu aparatul de fotografiat, rotindu-mă în jurul ei, domnişoara fii-mea cu atitudinea) par să prindă tot mai mult contur.

Agitată? Nu ştiu dacă e agitată sau fiţoasă sau energică şi nici nu-mi pasă. Ştiu că e 2 kilograme 300 de iubire, într-un început de [maxbutton id=”20″] însorit!

Şi ce dacă nu vrea să facă poze. Vom găsi întotdeauna soluţii. Uite, astăzi, vă arătăm floricele primite de noi de la tati şi vă provocăm să ne imaginaţi cum doriţi! Pupici!

Sursa foto: www.flickr.com

Fără poze, vă rog!
Tagged on:             

Leave a Reply

Your email address will not be published.