Pentru Ania, familia înseamnă neapărat mami, tati şi bebi (copilul). Îi recunoaşte pe toţi trei, oriunde îi vede: la televizor, pe stradă, când vin în vizită. E o noţiune pe care tot timpul o descoperă cu un zâmbet larg pe buze şi cu o voce plină de entuziasm şi duioşie:
-Uiti, mami, tati, bebi!
Familia nu se rezumă doar la noi şi la semenii noştri. Păpădia o va identifica şi la două pisicuţe mai mari şi una mai mică, la trei căţeluşi, elefanţi, lilieci, căluţi sau chiar la trei cuburi de mărimi diferite, la trei creioane, castroane ori pahare.
Căldura verilor ne topeşte, am mai scris despre asta. Deşi am avut o perioadă în care Ania dormea foarte bine, de la opt seara la 6-7 dimineaţa, fără treziri nocturne şi cu adormit în 5 minute, de când cu căldura, acum ne ia şi o oră să adoarmă. Se trezeşte noaptea cel puţin o dată şi se fâţâie mult până adoarme. E musai necesar să fim toţi trei prezenţi în pat la ora de somn: mami, tati, bebi, pentru că somnul nu apare decât dacă e toată familia pregătită să-l vegheze. Pe parcurs însă mai ajungem, doi dintre noi (mami şi bebi) şi în cărucior, ba nu, înapoi în pat, ba nu, în cărucior, ba în pat.
Din fericire, avem de câteva zile aerul condiţionat montat. Din nefericire, tati nu-l suportă şi strănută vehement la apariţia lui. Aşa că, acesta îşi va arăta puterile doar când toată familia este în curte, seara, înainte de culcare.
La amiază însă, trebuie să ne luptăm cu adormitul pe căldură.
După masa de prânz e timpul pentru somnicul care la această oră va fi vegheat doar de mami şi de bebi, pentru că tati ori nu este acasă, ori, în weekend, se retrage în dormitor. După pupici şi urări de somnic uşor, începem lin procesul cu un legănat domol în cărucior. Patru schimbări de poziţii şi două învârtiri mai încolo, puica vrea în braţe. O legăn uşor pentru două minute. Îşi pune căpşorul pe pieptul meu şi suspină. Cască o dată sănătos şi … îmi arată fericită dormitorul. Îl găsim aici pe tati care doarme adânc. Ania ne numără bucuroasă: mami, tati, bebi!
-Da, iubire, toată familia e aici şi aşteaptă să apară somnicul tău!
-Da, da, da! murmură păpădia fericită.
Pentru că mami şi tati nu sunt foarte cooperanţi la giumbuşlucuri şi dat peste cap, plictiseala apare repede şi Ania vrea din nou în cărucior.
O leagăn zece minute, timp în care cască de şapte ori. Se ridică apoi în fund şi cu o voce şoptită mă anunţă, arătând spre scutec:
-Mami, caca!
Întinde braţele spre mine să o pun jos şi se retrage în baie pentru că doar în intimitate poate face caca.
Când o spăl la chiuvetă la funduleţ redescoperă pentru a mia oară, familia ei preferată: periuţele de dinţi. Ştie fiecare a cui este şi în timp ce le ia cu mânuţa, le numeşte:
-Mami, tati, bebi!
Le ţine strâns la piept şi râde veselă. Plec cu ea în braţe şi cu periuţele de dinţi lipite între noi, din nou, în căutarea somnicului. Fetiţul reuşeşte să smulgă şi un şerveţel umed din pachet.
Oscilez între cărucior şi dormitor, mă uit la puică să aleagă şi ea îmi arată scaunul din bucătărie.
Mă aşez tăcută în întuneric, cu Ania în braţe, care acum se ocupă intens de familia ei de periuţe de dinţi. Se pare că lor le este somn tare (fericitele), pentru că le aşează pe masă, în ordinea în care stăm şi noi în pat (mami, bebi, tati) şi le acoperă grijulie cu şerveţelul umed. Le mângâie pe fiecare pe cap şi mă anunţă victorioasă:
-Mami, tati, bebi, nani!
Mă uit cu jind la familia care pare că pare că doarme profund, o pup pe fetiţ pe căpşor şi o anunţ, din nou, că şi ea ar trebui să facă nani.
Mă îndrept cu Ania în braţe şi cu familia periuţelor de dinţi strânsă tare în mânuţe, trezite brusc şi încă buimace, spre cărucior.
Puiuţa mea adoarme în cinci minute şi chiar dincolo de somn, nu vrea să le dea drumul celor trei din mânuţe.
Când le aşez din nou în paharul lor de lângă chiuvetă, mă uit la celălalt bebi rămas singurel acolo. E periuţa veche de dinţi a Aniei, pe care o mai păstrăm pentru cazul când periuţa bebi se rătăceşte printre jucării. Râd în surdină. Nu ştiu dacă asta e modalitatea păpădiei de a-mi spune că nu-şi mai doreşte surori sau fraţi, dar ştiu sigur că pentru Ania, familia înseamnă un singur lucru, deocamdată: mami, tati şi bebi!
