Am povestit deja despre exhibiționismul Aniei dobândit cu ocazia febrei de la 3 ani (sună deja de parcă ar fi o perioadă istorică semnificativă pentru omenire). Am povestit și despre progresele, cu această ocaziei, ale antrenamentului la oliță.
Am lăsat însă deoparte negocierile care au loc atunci când necesitatea unui scutec este de o mare importanță pentru mami: fie când plecăm undeva, fie seara la culcare.
Mai întâi, anunț fetițul ce urmează să se întâmple: ca să nu faci pișu în pat când dormi, cum s-a mai întâmplat, trebuie să punem scutecul. Ania este extrem de receptivă, cuminte și ascultătoare de parcă nu ar fi a mea:
-Bineeeee, mami!
Eu mă execut și-i pun scutecul. Impulsionată de acest rar moment când păpădia primește cu entuziasm sugestiile mele, mă lăcomesc și plusez cu un tricou, pantaloni și șosete. Fetițul rezistă și acceptă și această concesie.
O privesc mândră cum se îndepărtează veselă și comlet îmbrăcată. Timp de zece minute câââând:
-Maaaaamiii, nu panonii, nu bluza, nu șosete, nu țețecul (scutecul, nu mă întrebați de ce)! Dai jos, mami!
Încep negocierea:
-Bine, iubire! Poți să-ți dai jos pantalonii, bluza și șosetele dar scutecul rămâne pentru că amintește-ți ce inconfortabil a fost când te-ai trezit udă în pat!
Se uită la mine fix și aproape pot să aud cum i se învârt rotițele în căpșor:
-Oooooook, maaaamiiii!
Se dezbracă de haine și aleargă să se ascundă mai mult sau mai puțin la vedere: după un picior de masă, după o găletușă de plastic sau sub o păturică.
De fiecare dată când reapare, bineînțeles, complet dezbrăcată, vine direct la mine să mă îmbuneze cu un pupic.
De parcă nu ar fi și așa destul de amuzantă, cea mai haioasă parte este că atunci când pleacă să se ascundă, îmi și strigă veselă:
-Maaaami, Ania așcunde acuma, nu te uiți mami, Ania așcunde dă țețecul jos, mami! Bineeee, daaaa???
Sursa foto: www.educatall.com