Poate pentru că m-am născut dimineața (mă rog, la 11.30, mai aproape de amiază) sau poate pentru că vreau să mă bucur din plin de momentele de relaxare, fără să mă streseze gândul a ce mai am de făcut în acea zi, sunt o morning person, adică prefer să-mi concentrez toate treburile în prima parte a zilei, lăsându-mi după-mesele libere să se simtă a duminică și timp liber pentru mine.
Începând cu 6 dimineața sunt fresh și aptă de lucru: sport, duș, ordine, curat, text blog și ce alte activități se mai ivesc. Apoi o oră și ceva de joc intens cu fetițul urmat de prânz și somn pentru păpădie (cca o oră în care mai trebăluiesc ceva, cât apuc).
Între 1 și 3 jumate – 4 fac mâncare (fie cu puica în brațe, fie jucându-mă în paralel cu ea), spăl vase, adun de 20 de ori cele 30 de cutii cu jucării pe care Ania le deșartă pe covor, lăsându-le acolo în așteptarea vreunui picior împiedicat.
În jur de 4 după-masa, Ania este invitată în vizită la bunici (sau în curte la joacă, dacă vremea ne permite, sau la plimbare, sau la magazin, sau în parc), ceea ce îmi oferă mie vreo două ore din relaxarea mult visată, cu uitat la filme, citit sau orice am chef să fac.
La șase este ora cinei, la șapte seara bea păpădia lăpticul și începe ritualul de seară. Ora 8 ne găsește în pat iar înainte de 9, păpădia se dedică unui somnic odihnitor, eliberându-ne pe noi de sarcini până în dimineața următoare.
Cam acesta ar fi, în mare, planul. Doar că, fiecare zi este o oportunitate de noi deraieri și schimbări neașteptate.
De vreo c\teva luni, am început să lucrez pe niște proiecte. Din fericire, majoritatea sarcinilor le pot desfășura de acasă. Îmi organizez timpul ca, atunci când Ania este ocupată cu ale ei sau cu ai ei, să termin ce am de făcut. Se întâmplă însă, în unele zile, să fiu sunată că a apărut o sarcină urgentă, asta în timp ce Florin este plecat din oraș până seara, păpădia refuză să plece de lângă mine pentru că sunt și astfel de zile iar eu sunt cu trei feluri de mâncare pe aragaz, pentru trei gurițe cu pofte și preferințe diferite, pedalând de la un laptop la un aragaz, de la un fetiț la o cutie cu jucării, într-o cursă contracronometru ce pare că nu se mai sfârșește.
În aceste condiții, cred că nu se mai miră nimeni atunci când ora 8 și 2 minute seara mă găsește adormită complet și nu mai dă de mine până în dimineața următoare la 6 când o iau de la capăt, sperând din nou la o după-masă de relaxare care se simte a duminică.
Sursa foto: http://www.thecounselormom.com
