Mi se pare fascinant ce asocieri fac copiii atunci când încep să-și însușească limbajul. Nu mă mai satur s-o privesc pe Ania când povestește cu mine: e o explozie de cuvinte, de gesturi, de expresii, de idei, de gânduri, de intonații și de drăgălășenii. Deși suntem nedezlipite, de cele mai multe ori va spune lucruri surprinzătoare pentru mine, nefiltrate, făcându-mă pe mine să schimb perspectiva și să privesc lucrurile prin ochișorii ei, întotdeauna logica ei părându-mi fantastică. Cu timpul, adulții se obișnuiesc să privească lucrurile alterat, îmbogățite cu experiențele lor de viață și emoțiile care i-au încercat. Copiii însă văd lumea simplu, direct și sincer. E o binecuvântare că păpădia îmi reamintește cum să casc ochii mai bine în jur.
Nu am depistat exact în ce context, dar Ania și-a însușit o expresie proprie, menită să sugereze cea mai mare perioadă de timp pe care o poate ea exprima: două zile!
Această expresie va fi folosită în situații ca:
-Două zile a plâns Ania și mami nu a vrut să-i dea ciocolată!
-Două zile mă joc în pat cu mami și cu tati!
-Două zile a certat-o mami pe Masha că mâncat floricica!
-Două zile mănâncă Ania înghețată acuma!
-Două zile cumpărăm ouă Kinder!
Pentru noi, ăștia maturii, două zile pot părea un mizilic și asta probabil pentru că suntem obișnuiți să privim mult prea departe în timp, să ne trăim viitorul mai mult decât prezentul. Dar pentru un copil, două zile înseamnă o infinitate de momente în care au posibilitatea să râdă, să se joace, să iubească, să danseze și să se bucure. Dacă iei fiecare moment din aceste două zile și-l privești individual, cu respect, încercând să scoți ce-i mai frumos din tine în fiecare clipă s-ar putea să descoperi cât timp pierzi în așteptarea a ceva ce nu este aici și acum.
Așa că, vă doresc să aveți două zile de bucurie, oameni dragi! Începând de …. ACUM!
Sursa foto: http://www.indianruminations.com