Ne-am procopsit de la cumnată-mea cu un peștișor portocaliu extrem de agitat, se învârte mereu în cerc în căutarea unei posibilități de a evada din vasul în care este localizat. Cred că are și ceva probleme de intimitate pentru că reușește să-și murdărească apa în câteva ore după ce i-a fost schimbată, astfel încât cu greu mai distingi pe unde este și ce face. Musai trebuie achiziționat un dispozitiv care să aducă puțină claritate în această situație. L-am intitulat, după lungi procese de creativitate și imaginație, Cleo – like the fish. E drept că puteam să-i spunem și Nemo dar Cleo sună mai bine.

Ania îl verifică din când în când, printre jocurile și jucăriile cu care este ocupată. I-a dat să mănânce (jumătate de pungă), îi arată jocurile ei de pe telefon, diminuează sunetele din cameră atunci când Cleo amenință că va săpa un tunel spre eliberare, dar, în general, nu este extrem de fascinată de acest peștișor care cu siguranță nu seamănă cu o pisicuță sau un cățeluș în drăgălășenie.

Aseară, ne pregăteam de culcare. Înainte de a-și lua rămas bun de la jucării, fetițul a decis să-i spună Noapte bună lui Cleo. Vine precipitată la mine:

-Maaaaamiii, Cleo nu chide chișolii!! Nu vlea naniiii!!!!

-Peștii nu pot închide ochii, iubirea mea, pentru că nu au pleoape. Ei dorm așa, cu ochii deschiși! îi răspund eu amuzată.

-Nu dolm peții???

-Ba dorm, pui, dar așa, cu ochii deschiși.

-Aha!

Problemă rezolvată! Doamne, ce perioadă minunată a început!

Later edit: Cleo a primit un frățior (sau surioară, who knows) care se intitulează … ați ghicit: Nemo!

Sursa foto: mulpix.com

 

Dilema unui peștișor insomniac
Tagged on:                     

Leave a Reply

Your email address will not be published.