Pentru cine nu știe deja, adoooor să mănânc. Și să gătesc, dar mai ales să mănânc. Cam orice dar în mod special asiatică (noodles, dumplings, curry), paste de orice fel, pizza, paneuri, maioneze și mai presus de toate, dulciuri cu un super loc pentru cele cu ciocolată.
Sunt o fire pasională și acesta cred că este unul dintre motivele pentru care mâncarea este pentru mine o modalitate de a savura viața până la ultima picătură. Orice senzație care îmi face plăcere va fi intensificată și i se va aloca un spațiu special de desfășurare. Cad ușor în dependențe, fără să mă intereseze prea mult riscurile.
Așa am început eu la finele anului trecut o relație extrem de specială și pasională cu tăvi întregi de brownies și lava cake. Cum se întâmplă uneori, partenerul devotării mele absolute nu a jucat fair-play cu mine și mi-a depus un impresionant număr de kilograme în plus. Când m-am întors de la revelion aveam 71 de kg (am spus-o foarte încet, sper că nu a auzit nimeni), la 1, 68 înălțime.
So, sosise vremea să iau măsuri. Nu am ținut niciodată diete exceptând acum vreo câțiva ani când am renunțat la dulciuri și pâine pentru un timp și am slăbit destul de mult și perioada când am fost însărcinată cu Ania și am renunțat la fumat, alcool și alimente interzise (lactate nepasteurizate, ou crud, carne în sânge sau crudă, etc).
M-am documentat în privința primei diete pe care mi-a prezentat-o motorul de căutare, dieta Dukan, mi s-a părut logic argumentată și am început-o, la fel de pasional, aproape spartan: fără tolerate, doar proteină pură și vegetală alternate în cinci zile cu cinci plus sport cam două ore dimineața (o combinație între taebo, alergat cu platforma wii, yoga, exerciții pentru mușchi și exerciții pe placa de balans a păpădiei).
Am reușit să slăbesc 11 kilograme în aproape șase săptămâni (din 7 ianuarie până în 14 februarie) și acum mă situez la un confortabil 60 de kilograme, unde intenționez să mă și opresc. Sunt mândră de mine pentru că a fost prima oară când am avut ambiția să finalizez un scop de abținere culinară ce nu avea legătură cu un pui ce creștea înăuntrul meu și asupra căruia aveam responsabilitate totală. Și acestea în timp ce găteam frecvent pentru ai mei paste, pizza, ciolan cu fasole, dulciuri. Mă învârteam prin arome care mai de care, refuzând categoric chiar și să gust o firimitură din bunătăți, întorcându-mă mereu cuminte la bucățica mea de carne. Pentru multă lume n-o fi mare lucru dar pentru o gurmandă ca mine e o realizare.
Greul însă de-abia acum începe pentru că în următoarle trei luni va trebui să respect în continuare restricții culinare ca să-mi stabilizez greutatea la acest prag. Eu am atenția unui chihuahua nervos atunci când obiectivul a fost realizat. Mă plictisesc repede și trec la următorul obstacol. Dar sper să reușesc să-mi rețin patosul și să-mi disciplinez (o perioadă) pasiunea culinară.
Acest text nu este un lobby pentru dieta Dukan. Organismele funcționează diferit și în plus, această dietă este una restrictivă, cu multe deficite nutriționale (fructe), așa că sfătuiesc pe oricine dorește să o încerce să ceară înainte sfatul unui doctor care îi cunoaște istoria medicală și care îi poate oferi sfaturi avizate.
2018 a început frumos pentru mine și m-a ușurat de o povară pe care am cărat-o în spate din anul precedent. Deocamdată ne înțelegem perfect! Dacă ar reuși să inventeze și gustul unei ciocolate care să te slăbească cu cât mănânci mai multă, ar avea șanse să se situeze printre favoriții mei din cei 37 pe care îi am! Hai, 2018, ce zici de o dietă doar cu torturi de ciocolată?!
Sursa foto: https://www.rd.com
