Da, sunt atât de bătrână încât pe vremea mea nu erau desene animate la discreţie, la orice oră din zi sau din noapte, pe categorii de vârstă (inclusiv pentru bebeluşi), o mare diversitate de genuri, aşa cum sunt acum la televizor, pe dvd-uri sau pe net.

Îmi amintesc că mai împrumutau ai mei un video şi o casetă cu desene animate cu Tom şi Jerry, Donald Duck, Mickey Mouse şi Pluto, Popeye The Sailor Man, Pisicile aristocrate sau cei 101 de dalmaţieni. Mâncam Nucrem (nu știu dacă așa se scrie) cu linguriţa (un fel de finetti) şi eu cu soră-mea rămâneam înmărmurite, două ore, cu ochii lipiţi de lumea fascinantă din televizor.

E destul de greu să trăieşti într-o lume condusă de adulţi. Nu înţelegi multe lucruri care ţi se par lipsite de sens dar pe care trebuie totuşi să le respecţi. Aşa că ce poate fi mai fascinant decât un univers unde totul este simplu şi amuzant, unde personajele trăiesc pentru tine şi-ţi vorbesc pe limba ta?

Mie mi-au lipsit desenele animate în copilărie. Atât de mult încât am recuperat când am devenit adult. Îmi amintesc că devenisem femeie serioasă, măritată, la casa mea, cu serviciu şi responsabilităţi. Veneam acasă de la lucru (pe vremea când lucram la DGASPC) şi mă puneam direct cu Flori pe canapea, fixam tv-ul pe Cartoon Network şi înainte de orice altceva, ne uitam împreună la desene animate. Pe vremea aceea ne plăceau Foster’s home for imaginary friends sau Mucha Lucha.

Când a apărut cablul în viaţa mea şi canalul cu desene animate non-stop mi s-a părut cea mai grozavă invenţie a lumii. Din acea perioadă îmi amintesc de Plastic man, pe care nu cred că l-am mai văzut de-atunci.

Există un curent puternic în parenting-ul modern care spune că excesul de desene animate la tv sau jocurile pe comp, tabletă sau telefon este dăunător pentru copii. Sunt foarte de acord cu această idee. Copiii sunt nişte bureţei care absorb mult mai rapid decât în orice altă etapă, toate informaţiile care îi înconjoară. Dacă nu îi livrezi tu direct aceste informaţii, s-ar putea ca aceia care o fac în locul tău să nu transmită ce îţi doreşti tu pentru puiul tău. Prea multă tehnologie va crea o fisură în conectarea cu odorul mult-iubit. Copiii au nevoie de părinţi implicaţi activ şi participativ în viaţa lor. Copiii au nevoie să cunoască lumea nemijlocit, în contact direct, prin mişcare şi interacţiune cu mediul înconjurător, nu printr-un ecran.

Prea multe desene animate pot crea dependenţă. Asta atunci când alte perspective de joacă sau de activităţi nu sunt atât de atrăgătoare. Decât să tragi de pantalonii unui părinte care navighează pe facebook, mai bine îi urmezi exemplul (în fond, tot ce fac adulţii este minunat) şi te retragi într-un univers mai fascinant decât ce ţi se oferă.

Înainte să rămân însărcinată cu Ania, eram convinsă că tehnologia va apărea în viaţa noastră mult mai târziu. Când însă devii părinte realizezi că nu tot ce credeai despre tine că vei face (sau nu) se și materializează. Credințele ți se schimbă uneori pentru că teoria nu este întotdeauna în acord cu practica. Sunt situații de viață neprevăzute la care va trebui să te adaptezi și chestiuni pe care le vei privi într-o altă lumină.

Tehnologia este ultra prezentă în viețile tuturor. Ar fi absurd să-i cer Aniei să se limiteze la rudimentar când aproape totul se desfășoară acum în mediul electronic.

Cum să nu scapi totuși situația de sub control și să-i creezi puiului  tău o lume imaginară în care să se retragă și din care îi va fi foarte greu să mai iasă?

Cred că răspunsul este echilibrul.

Ania are acces la orice echipament electronic își dorește (telefon, tabletă, laptop, televizor). Se uită la desene animate pe laptop sau televizor, scrie în word cuvinte cu înțeles ascuns privirilor profane, butonează telefonul și tableta ca un expert în căutarea jocurilor amuzante sau filmulețelor cu animale de pe youtube. Are acces la o lume cu care nu poate interacționa aici și acum dar la care poate fi un spectator extrem de atent și interesat. Înainte să se poată înțelege cu noi în limba maternă ne corectează cu o multitudine de cuvinte în engleză pe care le-a învățat fără ajutorul nostru, prin intermediul tehnologiei. Dă telefoane la 5 dimineața prietenilor de care îi este dor doar cât să le spună pa-pa și să închidă apelul.

Când am rămas de Paști fără smart phone-ul din dotare, timp de vreo lună și ceva, am constatat cu uimire că nu s-a rupt nimic în lumea noastră, că putem exista și fără așa ceva, că suntem la fel de veseli și de fericiți și că nicio dependență nu și-a făcut culcuș la noi în casă.

Sunt momente când e plictisită de jucăriile ei și mami cu tati au treburile lor și atunci preferă compania virtuală. Însă acest lucru nu durează mult. Va arunca întotdeauna orice device pentru o îmbrățișare cu mami, un joc de fotbal cu tati, o hârjoneală cu animăluțele, o plimbare în parc cu bunicii, un legănat pe hintă sau o partidă de gâdilat cu cei dragi.

Poate că sunt frustrările mele din copilărie care au luat această decizie, nevoia părintelui de a-i oferi puiului ce el nu a avut. Dar cu siguranță nu poate fi nimic dăunător în râde împreună cu păpădia la năzbâtiile pe care le fac Tom și Jerry și care, deși au trecut o imensitate de ani de-atunci și o viață de experiență, le privești cu aceeași ochi de copil și le găsești la fel amuzante și de palpitante. Câtă vreme puica mă vede cufundată în citit în aceeași măsură în care mă vede amuzată la televizor, nu-mi fac probleme că nu va încerca ambele variante.

Am chiar neobrăzarea de a emite niște avantaje oferite de tehnologie, câtă vreme condițiile de mai sus sunt îndeplinite: garantează o distracție diferită de cea obișnuită, dezvoltă motricitatea fină prin mișcările exacte pe care trebuie să le execute în jocurile electronice, dezvoltă logica algoritmică și euristică, oferă o privire în lumea adulților în care un CV va fi depus în format electronic și multe întâlniri se vor fixa prin telefon.

Cred că este o lecție de viață pe care încercăm să i-o oferim Aniei și în această situație. Îi punem la dispoziție toate informațiile de care are  nevoie, informații selectate, controlate și filtrate, pe care să le înțeleagă adecvat și care să nu fie dăunătoare, și îi dăm posibilitatea să aleagă singură. Posibilitatea de a alege cred că trebuie educată de cât mai timpuriu, atunci când încă mai putem fi martori la variantele care îi sunt oferite păpădiei. Câtă vreme ce îi oferim noi Anie (conexiune, timp mult și de calitate petrecut împreună, joacă, energie, hohote de râs, experiențe noi, iubire, înțelegere, acceptare, respect) este mai bogat și mai satisfăcător decât o viață trăită în imaginar, nu cred că trebuie să ne fie teamă de niște desene animate sau de ce alegeri va face păpădia în viitor.

Pun mai jos o listă cu desene animate preferate de păpădie și pe care eu, personal, mi-aș fi dorit să le fi cunoscut mai devreme:

1.Masha și ursul, văzute în varianta rusă, în principal, dar și câteva episoade în engleză. Fantastic de frumos realizate, foarte educative, simbolice și haioase

2.Desenele animate de la Disney, desenele copilăriei mele pe care le revăd acum cu același entuziasm

3.Monica Toy, le-a descoperit Ania navigând prin youtube, o amuză teribil și au fost acceptate imediat și de noi

4.Booba, un personaj simpatic care are cele mai năzbâtioase soluții la problemele lui

5.Simon’s cat, foarte simplist realizate dar de mega efect, plus că e vorba despre pisici

6.Cloudbabies, sunt foarte serene și pacifiste

7.Fishworld, o privire în lumea subacvatică a peștilor

8.Tutitu, primele desene pe care Ania a știut să le numească și să mi le ceară cântând melodia de generic

9.Desene animate de la Gazoon pentru toddleri, cu animale sălbatice extrem de simpatice

10.Filmulețe cu tot felul de animale care trăiesc în mediul lor (sălbatice, domestic, câini, cai și pisici haioase)

11.Filmulețul de la BBC, Room on the broom, foarte fain realizat, cu versuri în engleză, și foarte simpatic

12.Filmulețul We’re going on a bear hunt, cu o familie numeroasă care trece prin aventuri cu un urs bun și afectuos

13.Trailere pentru filmele animate pentru copii

14.Upin Ipin, doi frați gemeni malaysieni care sunt foarte haioși

15.Nursery rhymes, din nefericire englezii au o ofertă mult mai variată de cântece amuzante   pentru copii decât noi. Ania are câteva cântecele preferate printre acestea pe care le fredonează mai mereu

Mai sunt câteva desene animate preferate de păpădie care însă sunt în limba rusă sau chiar hindi și nu aș ști să vă traduc cum se numesc.

Sursa foto: http://vsbattles.wikia.com/

 

 

Desene animate și capcanele tehnologiei
Tagged on:                                                     

Leave a Reply

Your email address will not be published.