Niciodată nu mi-a plăcut să respect reguli. Iubesc adrenalina lucrurilor interzise, iubesc să mă revolt, să contest şi să ajung singură la propriile-mi concluzii. Iubesc statutul de bad girl flying free. Dar de ziua mea chiar am exagerat anul acesta.
După o dimineaţă cu aripi de păpădie înfăşurate în jurul gâtului meu, după ce am privit cu drag un soţ care se învârtea ca o albinuţă prin bucătărie fie curăţând aragazul, fie făcând mâncare pentru fetiţ, cumpărături sau aspirând covorul de bucăţele de plastilină întărită, ne-am îmbrăcat toţi trei festiv şi am plecat zece metri mai departe de casa noastră, la ai mei care pregătiseră masa în cinstea mea. După ce ne-am pupat cu soră-mea şi ai ei, am trecut la atacul festinului dedicat preferinţelor mele culinare: supă de viţel cu gulie şi tăieţei (din care Ania s-a servit cu poftă) şi salate aperitiv de icre, ciuperci, ţelină şi vinete cu maioneză, şniţele de vițel şi murături, toate excelent executate de tati. Ne-am chinuit puţin să facem loc şi pentru deliciosul desert pregătit de mami, apoi ne-am pupat şi am plecat fiecare spre casele lor.
Când au venit naşii în vizită de-abia mai puteam să mă mişc prin casă. Am asistat zâmbind la o porţie de tumbe şi veselii între naşă şi păpădiu şi am început apoi ritualul de seară.
M-am chinuit din greu să nu adorm înaintea Aniei şiiiii …. de data aceasta am reuşit!
De atunci a început nebunia mea. M-am târât pe furiş, într-o linişte asurzitoare, afară din dormitor, lăsând în spatele meu sforăituri de fetiţ şi tătic, şi am purces spre bucătărie. Am scos pe masă toată averea mea primită moştenire de la masa de prânz şi am domnit ca o regină printre şniţele şi salate aperitiv şi prăjituri cu mai multă sau mai puţină ciocolată. Mi-am turnat un pahar de vin şi am deschis online finala de la Vocea României. Timp de trei ore am trăit intens concertul dat în cinstea mea. Am râs, am plâns, am aplaudat cu entuziasm, am cârcotit răutăcios cu colegul meu, scaunul. Am trăit intens emoţiile de final. L-am îmbrăţişat pe Despot şi l-am încurajat: rămâne preferatul meu! L-am iubit pe Smiley şi i-am mulţumit pentru cadoul minunat pe care mi l-a oferit: fătuca aceea de 16 ani, Ana Munteanu pe care nu o voi mai putea privi niciodată altfel decât interpretând It’s a man’s world (eu cred că în acel moment a câștigat Vocea României)! Chatarsică experienţă, un munte de talent!
Când m-am uitat la ceas şi am văzut că e deja 11 jumate seara, mi-am dat seama că o făcusem lată! Sunt o nebună care la ora aceea târzie din noapte, a sfidat regulile odihnei şi a petrecut de ziua ei. M-am furişat înapoi în pat, respirând uşurată că absenţa mea trecuse neobservată.
M-am trezit a doua zi la 5 jumate dimineața, după semnalul sonor emis de fetiţ, cu o migrenă teribilă şi convingerea că încălcasem reguli de netrecut. Am trecut prin a doua zi după ziua mea cu o senzaţie vinovată în suflet şi cu o tonă de somn acumulată, dar fericită că I still got it!! Încă mai ştiu cum să petrec dincolo de limitele permise! Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi putut întâmpla dacă finala ar fi durat mai mult. Cred că … da, sunt sigură că aş fi depăşit miezul nopţii. 2018, pregăteşte-te! Sunt o forţă de neoprit! Elibererează-mi calea: bad girl flying free!!!
Sursa foto: https://depositphotos.com
