Îmi amintesc perfect când am învățat în liceu, la Psihologia Copilului, despre perioada De ce-urilor de la 3 ani, perioadă dublată și de experiențele haioase din practica pedagogică din grădinițe, la grupele mici, informații aprofundate și în facultate. Întotdeauna mi s-a părut teribil de simpatică și amuzantă această etapă de dezvoltare, dar, în același timp, și extrem de importantă.
Rolul tău de părinte este cu atât mai serios cu cât tu ești filtrul care îi traduce puiului viața și lumea, iar răspunsurile tale au valoare de adevăr absolut și doar timpul și creșterea vor reuși, poate, să le mai zdruncine nițeluș. Nu e mereu ușor să găsești răbdarea și înțelepciunea unor răspunsuri. Alteori, poți fi surprins de niște întrebări la care nici măcar nu te-ai gândit, darămite să cunoști un răspuns. Pentru copilul tău, nu e o joacă, nu e o modaliatate de a te enerva, ci o nevoie acută de a înțelege, uneori, poate alte lucruri decât cele pe care le exprimă efectiv.
Am încercat și eu să explorez acest univers al de ce-urilor și recunosc că este foarte interesant. Poate nu pentru interlocutorul exasperat de insistența mea, dar, chiar și pentru el, este cu siguranță un exercițiu ce-ți deschide orizonturi noi. Tot din liceu, îmi amintesc una dintre cele mai importante lecții pe care le-am primit de la profesoara noastră de fizică, doamna Doica, printre altele foarte severă și de temut (pedagogiștii știu despre ce vorbesc):
-Întotdeauna, în fața oricărui fenomen, să vă întrebați de ce. De ce cade ploaia, de ce funcționează așa acest motor, de ce ne îmbrăcăm gros iarna. Oamenii inteligenți vor întreba mereu de ce. Doar prin curiozitate și profunzime veți reuși să vă perfecționați și să deveniți cele mai bune variante ale voastre.
Poate și pentru că ne aflăm încă la debutul acestei perioade, pe mine mă relaxează, mă fascinează și mă amuză foarte tare această etapă.
-Mami, vreau să mă ridic la tavan și să stau acolo sus, nu să cad! Pot, mami?
-Nu poți singură, iubire! Ai să cazi.
-De ce, mami?
-Pentru că pământul are o forță pe care o cheamă Forța Gravitațională și care face ca toate lucrurile și ființele să cadă pe pământ. Uite, chiar și eșarfa asta cade, vezi?
-Mami, dar de ce nu pot să zbor? (una dintre dorințele cel mai des exprimată de fetiț și pentru care prezintă cea mai mare fascinație).
-Pentru că oamenii nu pot să zboare, pui. Nici mami, nici tati, nimeni.
-De ceeee?
-Pentru că nu avem nici aripi adevărate (a încercat ea cu unele cumparate și a fost dezamăgită) cum au păsările și fluturașii, nici motoare și aripi de metal cum au avioanele.
-De ce, mami?
-Pentru că avem mai multă treabă aici pe pământ decât zburând în cer.
-Bine, mami, eu am treabă acum să pescuiesc cu tine cu broscuțele!
Sau:
-Mami, de ce e roșu la semafor?
-Pentru că e verde pentru cei care vin din dreapta și din stânga.
-De ceeeee?
-Pentru că trebuie să trecem fiecare pe rând.
-De ceeee?
-Pentru că dacă am trece prin intersecție toți deodată am face accidente, ne-am lovi, ne-ar durea și nu ar fi foarte drăguț.
-Aha!
La semaforul următor:
-Mami, de ce e roșu la semafor?
Ok, uneori, păpădia nu așteaptă neapărat un răspuns clar ci exprimă o nevoie mult mai importantă: cea de comunicare și atenție din partea ființelor cele mai iubite din lume!
Sursa foto: www.youtube.com
