Joaca noastră de-a v-ați ascunselea prin casă continuă netulburată. În ciuda faptului că nu avem o casă mare și că opțiunile de a ne ascunde nu sunt tocmai numeroase, distracției nu pare să-i pese prea mult de aceste detalii.

Varianta noastră de v-ați ascunselea sună cam așa: cineva se ascunde (de cele mai multe ori, eu, la solicitarea păpădiei care are o plăcere specială să fie cea care ”pune ochii”. Când mă găsește, eu țip de surpriză, ea ”se sperie” și cade pe covor și râdem amândouă de acest final neașteptat. În ultima vreme însă, acestui ritual i se adaugă și partea cu ”scuipatul”, amuzantă tare prin întrecerea care are loc între noi, care să ajungă prima la locul număratului.

Când este și domnul tătic prezent, el este cel care ne va căuta pe noi două, ce stăm nerăbdătoare și vesele, îngrămădite una în alta, în ceva locșor miniatural de ascundere parțială.

Astăzi, pentru că mă tot împiedicam de o Masha cu chef de joacă, am decis s-o iau și pe ea cu mine în ascunziș, fapt îmbrățișat cu drag de fetiț:

-Mami, hai să ne ascundem noi două și să ne caute Masha!

Hai să vedem cum facem posibilă și această variantă.

A fost chiar mai distractiv decât mă gândeam, pentru că jocului nostru i s-a adăugat privirea confuză și nedumerită a patrupedei. Prima dată credea că vrem să fugim prin casă cu toții, obicei des întâlnit la noi. După ce i s-a explicat în nenumeroase rânduri că nu are voie să ne urmeze, ne-a lăsat să luăm un avans. Odată ce ne-am urcat în patul din dormitor și ne-am pus (eu și Ania) pătura peste cap, a deschis și ea ușa cu botul, oprindu-se precaută pentru că știa că nu are voie să intre în acea zonă. A aflat apoi, din încurajările noastre, că poate călca și acest teritoriu. S-a oprit cu privirea fixă asupra păturii mișcătoare și dând energic din coadă. Când am început să țipăm, conform obiceiului, pentru că fusesem descoperite, Masha a devenit din nou confuză. Apoi am început să fugim iar de ea. Lătrătoarea a rămas pironită, atentă să nu fie certată din nou că ne urmează. Când în sfârșit și-a făcut curaj să vină la noi, am început să-i râdem în nas că fusese prea lentă și că va trebui să numere iar.

Tare mi-ar plăcea să aflu care a fost percepția Mashei asupra acestui joc și cam ce se întâmpla în căpșorul ei atunci când acțiunile noatre păreau extrem de contradictorii.

Sursa foto: www.expertoanimal.com

De-a v-ați ascunselea cu Masha
Tagged on:                         

Leave a Reply

Your email address will not be published.