Scris în 11 februarie 2017
Primul joc de rol al Aniei, la un an și zece luni: nu de-a mama și de-a tata, nici de-a doctorul, nici de-a supermarketul. A fost, bineînțeles .. de-a pisiii!!
Cu tot tacâmul: mers în patru labe, mieunat duios, mângâiat de dulapuri, lins pantalonii lu’ mami (aici se poate să se fi inpirat nițel și de pe la dulăii din curte), băut [maxbutton id=”59″] din castronelul, poziționat strategic, de un om cu suflet milos, pe covor, în calea pisicuței însetate.
Mi-ar fi cam teamă s-o întreb acum ce-și dorește să devină, când o fi mare. Luăm partea bună a lucrurilor, măcar pisicuțele stau în casă, alintate și dezmierdate. Să mă bucur că n-a ales să se joace de-a calul i-ha-ha-ha-haaa?
P.S. Dacă dați de noi pe-undeva și sesizați că fetița din dotare bea apă dintr-un castron de pe jos, să nu ne judecați. E o alegere personală, întrucât, domnișoara noastră consideră acum că apa are un gust mult mai bun așa.
Sursa foto: https://s-media-cache-ak0.pinimg.com
