Detest cuvântul prost. În primul rând, îl consider aberant: fiecare din noi are dezvoltat mai mult un anume tip de inteligență decât altul. Oi avea eu ceva capacități de a înșirui cuvinte dar la calcule matematice sau la orientare în spațiu, sunt praf. Inteligența generală se referă la capacitatea de adaptabilitate la situații noi, nicidecum la câtă cultură generală ai sau câte școli ai absolvit. În al doilea rând, eu am părerea mea legată de frustrările eliberate prin jigniri.

Și pentru că sunt un om normal, plin de defecte, una zic și alta fac. Așa m-am trezit eu aplicându-l ca pe o pedeapsă spre domnișoara Masha care, acționând conform cu necesitățile ei fiziologice, ne-a trântit niște pișu-uri prin casă. Nu am conștientizat că l-am folosit decât atunci când, șocată, l-am auzit reprodus de păpădie.

I-am explicat că nu-mi place deloc acest cuvânt, că am greșit folosindu-l, că voi încerca să nu-l mai repet și că o rog și pe ea să facă același lucru. Bineînțeles că puica a interpretat cuvintele mele ca pe o încurajare de a folosi cât mai des acest cuvânt, devenit brusc, atât de interesant încât s-a extins de la Masha spre jucării, spre obiecte și, într-un final, chiar spre noi și spre acțiunile noastre.

Mi-am făcut mea culpa, mi-am însușit responsabilitatea și am așteptat să treacă această fază, mulțumindu-mă să prezint, pe alocuri, doar niște priviri ofuscate în prezența lui.

Datorită lipsei noastre de acțiune, Ania a încercat să se lase de această dependență verbală. Dar nu i-a fost ușor:

-Ce prost ești, măi covorule! (se uită pe furiș la mine și râde). Ăăăăăă, am vrut să spun ce prostovan ești.

Sau procovan, sau protolan, sau multe alte forme, până când, într-un final, s-a decis la una singură: procărel.

Îl folosește atunci când este fie supărată, fie amuzată de ceva:

-Ce procărel ești, tati, atunci când mănânci!

sau, spre Enzo:

-Măi, procărelule, te-am rugat să nu mai faci pârțuri!

Nouă ni se pare atât de amuzant, încât l-am preluat și noi. Nu știu dacă-l folosim în contextul potrivit, dar, până acum, fetițul nu ne-a corectat deloc.

Ce, credeați că doar Ania învață cuvinte de la noi?

Sursa foto:encuruj.files.wordpress.com

Cuvântul intrigant și limbajul nostru secret
Tagged on:                             

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *