Foarte multe mămici susțin că la al doilea copil totul a fost mult mai ușor. Parcă dormea mai bine, și el și eu. Nu am avut probleme cu mâncatul, cerea singur, nu trebuia să-i ofer eu. A fost mult mai liniștit, mai înțelegător, mai calm, a avut mai puțini colici, mai puține crize de plâns și ne-a dat mai puține dureri de cap.
Din punctul meu de vedere, aceste lucruri nu ar fi fost posibile fără ajutorul primului nostru născut. Oricâte cărți și articole ai citi, oricât de informată ai fi, oricâți nepoți și copii ai avea în jur, nimic nu te pregătește cu adevărat pentru ce înseamnă să fii mamă și să-ți asumi cu totul această responsabilitate. Oricât de mult ai încercat, ți-ai dorit, ți-ai imaginat și ai visat, în momentul în care te trezești cu puiul acela cu care 9 luni ai vorbit doar prin corespondență, uitându-se senin în ochii tăi, totul în jur se schimbă în realitate.
Vor începe de-atunci întrebările (unele de-a dreptul stupide de care vei râde peste ani): Oare sunt capabilă să am grijă totală de o altă ființă umană? Dacă sunt singura mamă din lume care pur și simplu nu are nicio fărâmă de instinct matern în ea? Mânâncă suficient sau prea mult? De ce doarme așa puțin sau așa mult? De ce nu se ridică și al meu în picioare la 6 luni ca al X-ulescului? Asta o fi o culoare normală de caca?
Toate acestea sunt întrebări sănătoase și perfect normale pentru orice început de drum. Doar punându-le ne putem asigura că facem totul pentru a proteja puiul acela care depinde în totalitate de noi.
Timpul trece și începem să căpătăm încrederea aceea în noi care ne lipsise la început: Heei, uite că am reușit! Mănâncă singur, e sănătos, voios, vesel, aleargă, vorbește și e fericit. Pentru ce mi-oi fi făcut eu probleme degeaba?! Sunt o mamă senzațională!!!
Cu această încredere stabilită pornim la drum cu noul bebeluș. Întrebări vor mai fi, dar mai puține de data aceasta. Însă va lipsi acum confuzia, nesiguranța, panica, stresul. Cu o mamă atât de liniștită, cu siguranță că bebe 2 va putea să fie mult mai calm și înțelegător pentru că nu va avea de dus în spate toate stările unei mămici la început de drum.
Deși primul născut s-ar putea să iasă câteodată nițel șifonat în poveștile de peste ani, el ar trebui în fapt să ia toate creditele, meritele și medaliile. În fond, nu este el acela care ne-a învățat pentru prima oară cum să fim mame?!
Sursa foto: http://www.divorce.legal
