În ceea ce priveşte curăţenia, mă găsesc într-o situaţie destul ciudată: detest să o fac dar detest şi să nu fie casa curată (mă incomodează psihic), mă plictiseşte această activitate dar nu accept nici să mă ajute cineva la curăţenie pentru că am senzaţia că niciodată nu face nimeni atât de bine ca mine. So, eu şi curăţenia suntem într-o relaţie de love and hate.
La ceva vreme însă mă apucă o pasiune nebună şi nu mă opresc până nu termin curăţenia generală, până când fiecare colţişor, oricât de dosit, ascuns şi inaccesibil ar fi el, nu se scutură complet de praf. Întotdeauna, înaintea sărbătorilor de iarnă, vine acel moment.
Anul acesta m-am pregătit mult emoţional. Am planificat totul dinainte pe zile, mi-am luat clipe de răgaz şi am informat-o pe Ania despre importanţa acestui eveniment şi despre cât de mândru va fi Moş Crăciun de noi.
Am pornit-o bineînţeles, într-o luni, că cică, se zice, că dacă începi de luni, merge totul bine. Am pus muzică de Crăciun şi cu un elan greu de imaginat, m-am umplut de entuziasm de zici că urma să facem o mega petrecere. Păpădia, puţin confuză de reacţiile mele dar molipsită de acel entuziasm, a pus mâna pe pămătuf şi a decis să cureţe ea pânzele ascunse ale lui “Spiderman”. S-a cocoţat pe canapele, fotolii şi mobile şi a sfinţit zdravăn de vreo câteva ori pereţii cu pămătuful.
Tare mândră sunt de ea şi, în timp ce şterg dulapurile, mă gândesc nostalgică cum trece timpul de repede şi uite, deja primesc ajutor de la fetiţa mea.
-Ce să fac acum, mami? mă întreabă apoi nerăbdătoare.
-Păăăăăăăăi, ai putea să-ţi ştergi de praf cu laveta din lighean, scăunelul de la masa ta.
Se apucă ea conştiincioasă de treabă, moşmondeşte câteva secunde la scaunul ei, până dă cu ochii de renul care o chema din priviri la joacă.
-Gata cu curăţenia, mami! Eu îi fac acum baie lui ren în lighean.
Mda, îi place şi ei să facă curăţenie exact cât lui mă-sa!
Sursa foto: depositphotos.com
