Sâmbăta, de regulă, mergem la cumpărături săptămânale în supermarket-uri. Ania e foarte entuziasmată, parte pentru că plecăm la plimbare, parte pentru că, de fiecare dată, îi pică și ei ba o jucărie, ba un bun-bun. Cum noi ne trezim mai nou pe la 5 în fiecare dimineață, cel târziu pe la 8.30 suntem deja la cumpărături.
Păpădia trebuie musai să ne aibă pe amândoi lângă ea. Mereu e atentă unde e unul și unde e celălalt, ca nu cumva să ne piardă pe drum. Ar putea părea că ea e responsabilă să ne aducă pe toți trei în siguranță înapoi acasă și probabil, așa o și fi.
Despre ce se întâmplă de obicei pe-acolo, am mai scris aici. Noutatea a apărut la începutul acestui an.
Eram în Lidl, care, comparativ cu celelalte hipermarket-uri, nu este foarte spațios. Florin ducea coșul de cumpărături cu fetițul care ronțăia o bagheta proaspătă, atașată în el. Eu eram la vântoare de muștar Dijon și neatentă fiind, m-am îndepărtat de puiul din dotare. Am fost imediat trezită la realitate de puica mea care a dovedit tuturor celor treji la acea oră că se poate descurca bine-mersi oriunde, chiar și în junglă, când a început să țipe cât o țineau puterile:
-Maaaaamiiii, une ești????
Teribil de amuzată, am ales să ignor privirile buimace și să-i răspund fetițului în aceeași manieră:
-Caut muștar, iubireeeeee!!! Vin imediat la vooooi!!!
Fetițul nu se lasă:
-Bineee, maaaamiii! Hai a mineeee!!!
Reîntâlnirea a fost mai duioasă decât cele de la Surprize-Surprize de pe vremuri, când oamenii se întâlneau după zeci de ani de separare: pupe, îmbrățișări și hohote de râs.
Câteva minute mai târziu, mă pierd din nou în căutare de capere:
-Maaaaaamiiiii!!!
-Da, soaaaareee!!!
-Iute monkey păpăm banana!! (uite o maimuță care mănâncă o banană, bănuiesc că văzuse pe vreo reclamă pentru că altfel, forfota din magazin ar fi fost ceva mai mare).
-Vin acum să văd și euuuu!!!
Când mă reîntorc, păpădia decide că nu sunt de încredere și cere să o iau în brațe ca să nu mai pot pleca fără ea. Mă execut și plec cu puiul în brațe în căutare de pulpe de pui dezosate. După o privire fugară în spate, Ania hotărăște să îmi agreseze urechea stângă:
-Taaaaatiii, aicia suntem!!!!, îngrijorată ca nu cumva domnul tătic să înceapă să plângă de teamă că ne-a pierdut.
Spre bucuria cumpărătorilor din Lidl de la acea oră, ajungem într-un final la casă. O doamnă începe să ne anunțe în microfon că tocmai se deschide și casa patru. Când reia anunțul a treia oară, toleranța păpădiei ajunge la final și începe să strige nervoasă spre neoane:
-Taaaaaci, gulăăăă!!! TAAAAACIIIII!!!!
Lumea de la cozi se relaxează și începe să râdă spre păpădie.
Mda, nu ne-am potolit! Tot un dezastru amuzant suntem când mergem la cumpărături. Dacă vreți să ne găsiți, luați-vă după un cântec de păpădie, ciripit dimineața în zori!
Sursa foto: https://www.gettyimages.com
