Din fericire, Ania a avut parte până acum, la doi ani, doar de o gripă mai urâtă pe la 7 luni, vreo 2-3 răceli uşoare şi temperatură crescută după vaccinuri.
Ştiam că vom trece şi noi prin aşa ceva, la un moment dat, aşa că am început din timp documentarea. Eram relaxată, ştiam ce trebuie să fac, cum să scad febra mare cu împachetări, ce gen de tratament merge în fiecare caz, ştiam ce să nu faci niciodată în viaţa ta. Eram la un telefon distanţă de doctoriţa Aniei, de mama, soacra, sora şi cumnata mea. În plus, ce-i aşa mare tragedie la o răceală sau chiar la o gripă. Mai că le invitam să ni se alăture să le arăt eu lor de ce sunt în stare.
E, în momentul în care odorul mult iubit s-a gândit să ne prezinte gripa nou achiziţionată, noaptea la 1, cu un start fulminant de temperatură 39, care la jumătate de oră după antitermic nu scăzuse, toată vitejia mea s-a dus pe apa sâmbetei. M-am simţim atunci, pentru a doua oară, groaznic de neputincioasă în faţa plânsului continuu al Aniei. Cele mai negre scenarii mi-au apărut imediat în gânduri, cu o febră care continua să crească fără să poată fi oprită, până o dădea în convulsii. Uitasem toată documentarea mea iniţială.
Cu puica în braţe şi cu Flori care încerca să o aline, am sunat-o pe cumnată-mea. Pe măsură ce-mi vorbea, am început să mă regrupez, să inspir adânc, să realizez că trebuie să acţionez şi să las panica pe mai târziu. I-am făcut împachetări doar la mânuţe şi picioruşe. Febra începuse deja să scadă.
Toată noaptea i-am verificat temperatura Aniei care, din fericire, a adormit imediat. Noroc că am avut inspiraţia să iau (şi) un termometru cu infraroşu, care măsoară temperatura la frunte şi ureche, nefiind necesară dezbrăcarea şi îmbrăcarea puiului meu fierbinte şi obosit.
A doua zi am realizat ce efecte devastatoare poate avea o amărâtă gripă asupra unei mămici care odinioară se credea mereu stăpână pe situaţie.
Am primit atunci primul (şi singurul) tratament cu antibiotic pe care i-l administram cu o seringă venită la ataş cu praful curativ.
La răceli a fost mai simplu, primeam tratament să aline simptomele pe care Ania îl inhala din nebulizator (o altă invenţie care nouă ne-a fost de folos tare).
Pentru nas înfundam foloseam spray-urile cu apă de mare şi aspirat după zece minute. Riposta Ania puţin la jetul care-i invada abuziv năsucul dar se obişnuia repede cu el.
Pentru temperatură peste 38.5, alternam între nurofen sirop (administrat tot cu seringa) şi supozitoare (novocalmin, paracetamol).
Uşor şi fără prea mari bătăi de cap.
Distracţia a luat însă sfârşit, după un an, când Ania a făcut o gripă de o zi. Tot aşa cu temperatură mare, stări febrile şi plâns. După un consult la medic, am primit din nou antibiotic. De data aceasta, fii-mea care avea deja opinii clar formate și care e mult mai înțeleaptă decât noi, a refuzat antibioticul administrat, printr-o serie de vărsături vecine cu deshidratarea. Atunci am zis stop forţării fetiţului să ia medicamente şi ca atare, gripa (sau ce-o fi fost) a rezonat cu noi şi ne-a zis adio de a doua zi.
După ROR-ul de la un an, a făcut Ania cea mai mare febră, 39.5, măsurată rectal şi atunci am pus în funcţiune cunoştinţele noastre într-ale împachetării, cu prosop umezit în apă călâie şi înfăşurat în jurul torsului fetiţei care riposta vehement. Şi-a făcut efectul imediat, s-au calmat spiritele şi de-atunci febra nu ne-a mai vizitat. Ştiu că temperatura crescută e bună, ştiu că ea înseamnă că sistemul imunitar nu stă degeaba ci se luptă ca să învingă boala, dar asta nu reuşeşte să o facă mai puţin înspăimântătoare pentru mine.
Ultima noastră aventură în lupta contra viruşilor şi bacteriilor a avut loc după petrecerea de la doi ani când eu m-am pricopsit cu o răceală pe care, generoasă fiind, i-am dat-o şi Aniei. A venit la pachet cu rinoree (muci), durere de gât şi tuse.
Am scos tacticoasă nebulizatorul din dulăpiorul lui şi i-am prezentat Aniei masca ce trimitea spre ea vapori de soluţie salină. Ania, la fel de tacticoasă, mi-a zis nu-nu, mersi. I-am arătat cât de distractiv poate să fie dacă-ţi pui masca pe faţă. Şi eu, şi tati, şi bunicii, şi jucăriile, şi căruciorul, şi şosetele. Ania a râs veselă dar răspunsul ei a fost tot un nu-nu răspicat.
Aşa că dacă nu vine fetiţul la nebulizator, vine oala cu aburi de apă fiartă şi ulei de eucalipt la … ei, bine, cam în toată casa. Am pus nişte muzică bossa nova care să mai îmblânzească incisivul aer oriental care ne împresura. Am adăgat nişte sare din marea spray-ului nazal, cu tot cu ripostele aferente şi la final am tăiat şi-o ceapă-n patru, să nu uităm totuşi că suntem români. Această atmosferă ne-a însoţit cam o săptămână până când răceala s-a luat cu mâinile de cap de la atâtea mirosuri şi şi-a luat tălpăşiţa de la noi.
Aşa că, răceli viitoare, noi vă aşteptăm dansând pe aburi de eucalipt şi vă primim omeneşte, c-o ceapă sfărâmată şi nişte sare, s-aveţi de gust.
Sursa foto: https://www.flickr.com, http://baby.healthguru.com, www.bestkids.ro, http://www.nutritionsecrets.com, http://healthyfoodsecret.com, https://unsplash.com
