Când Auri și Dorin (bunicii materni) sunt plecați de-acasă, Ania și mami au sarcina de a aduce satisfacție burticilor de cățeluși.
După 10 minute de joacă prin curte, mami cedează privirilor insistente ale celor doi patrupezi și o întreabă pe păpădie:
-Iubire, le dăm de mâncare cățelușilor?
-Cuți papaaaaa, strigă Ania bucuroasă și se îndreaptă alergând spre garajul unde este depozitată hrana lătrătorilor.
În timp ce mami umple găleata cu boabe, puica își alege un castron galben ce se afla în trecere pe-acolo. Astfel echipate, o pornim alene spre curtea din spate, unde se află teritoriul lui Lulu și al lui Enzo.
Pe drum, simțind că e rost de-o răsplată culinară, dintr-o tufă de bujori din grădină, își face apariția Pisi, mieunând dramatic. Darnică, Ania ia o mână de boabe din găleată și i-o aruncă în cap. Pisi o ia la goană bezmetică, nimerind și o tufă de trandafiri pe traseu.
Ania se întoarce mulțumită la treburile ei și deschide zăvorul care ține cățeii la distanță de preocupările noastre.
Mami o prinde de fetiț de glugă ca să nu fie doborâtă de exaltarea patrupezilor la sosirea noilor musafiri.
În timp ce păpădia este linsă cu spor pe haine, mânuțe și pe cap, împrăștie mângâieri pe unde apucă,râzând fericită, cu ochișorii închiși.
Mami împarte frățește, porții generoase de boabe în vasele celor doi înfometați.
Auzind zgomotul boabelor izbite de metal, Ania devine brusc atentă.
Îi cheamă frumos la masă:
-Hai Liuliu, hai cuți (Enzo), hai papa!
Lulu așteaptă respectuos eliberarea traseului în timp ce Enzo, mai pofticios din fire, se năpustește asupra mâncării.
Impulsionată de atitudinea celor doi, Ania decide să-l răsplătească pe Enzo (cățelușul cuminte care papă tot) și s-o pedepsească pe Lulu (care face mofturi la mâncare) și începe să-i golească vasul insubrdonatei peste porția de hrană a mâncăului, ajutându-se de castronul cel galben.
Enzo așteaptă recunoscător să-și primească răsplata.
Pe la mijlocul transferului, mânată de gânduri de îndoială, Ania ia o pauză să guste din mâncarea lui Lulu: ”o fi stricată!”.
În ciuda strâmbăturii și a ștergerii limbii de pantalonii lui mami, hotărăște totuși că pentru căței e numai bună și finalizează transferul.
Oricât s-ar chinui, Enzo nu reușește să mănânce în ritmul impus de Ania, așa că boabele cad de-acum direct pe asfalt.
Lulu se uită neputincioasă cum se golește vasul ei și culege supărată de pe jos o boabă ce-i era destinată lui Pisi. O plescăie ca și cum ar fi un întreg pui îndesat în gura ei.
Miloasă, Ania înșfacă niște boabe din vasul lui Enzo și i le întinde asupritei. Este din nou refuzată, probabil din teama de a nu ronțăi din greșeală și un degețel.
Exasperată, păpădia i le aruncă în cap. Lulu nu se supără pe ea și începe să le culeagă cu grijă de pe jos.
Fetițul observă furtunul și îmi atrage atenția:
-Mami, apa cuți!
-Ai dreptate, soare, am fost atât de fascinată de spectacolul vostru că am uitat să le pun apă proaspătă cățelușilor.
Pornesc furtunul și jetul puternic începe să cadă zgomotos.
Cățeii fug terorizați, ca de fiecare dată, refugiindu-se în cel mai sigur loc din curte (în percepția lor), spațiul de joacă al Aniei.
Păpădia dansează, cântând veselă, cu stropii zglobii care poposesc pe hăinuțele ei.
Îmi sună telefonul și în timp ce vorbesc cu mama Lili (bunica paternă) despre noile aventuri ale puicii, moștenitoarea supremă profită de neatenția mea și de absența cățeilor și se refugiază în cușca lătrătorilor. Scoate limba de-un cot, respiră sacadat, se învârte nervoasă în patru lăbuțe și latră amenințător spre văzduh.
Reușesc, într-un final, s-o conving să iasă, odată cu noroiul pe care aceștia au refuzat să-l curețe de pe lăbuțe și cu toată blana risipită pe-acolo.
Îi spun delicat că s-a cam murdărit. Se uită la mine întrebătoare, își cercetează hăinuțele și fuge veselă să se spele pe mâini în apa cățeilor. Problem solved!
Salvarea apare de la tati care o cheamă de la fereastră. Puica fuge fericită în casă și, în timp ce tati o spală conștiincios și-i schimbă hăinuțele, ea sporovăiește vesel despre niște povești cu cățeluși.
După ce a liniștit patrupezii și i-a eliberat în curtea lor, mami se îndreaptă și ea spre casă. Aruncă o ultimă privire în curte. Boabele strălucesc mândre împăștiate în toată curtea, pârâiașe de apă își fac drum înspre grădină, Pisi e cocoțată în cireș, găleata cu mâncare a rămas pe teritoriu canin, cățeii își trag sufletul în cușca proaspăt curățată și un castron galben privește falnic întreaga atmosferă. Totul e în regulă. Animăluțele vor avea hrană pentru cel puțin încă o săptămână. Auri și Dorin vor fi mândri de noi când se vor întoarce!
