Eu sunt mai mult dependentă de seriale pe care le vizionez tot timpul anului. La filme mă uit doar în perioada Oscar-urilor, la cele nominalizate. Ceea ce e minunat, până decizi că ai chef să vezi un film horror și alegi unul la întâmplare de pe site-urile specializate.
Cu această ocazie, am decis să scriu ce înseamnă pentru mine un film bun. Nu are legătură cu profunzimea lui, substratul, cât de mult te face să gândești, cât de inteligente sunt replicile, cât de mare este impactul emoțional pe care îl lasă, cât de bine sunt structurate sau analizate problemele pe care le dezbate, etc. Uneori, tot ce ai nevoie este un film ușurel și relaxant care să-ți dea o stare anume.
Are însă o mare legătură cu jocul actorilor. Dacă nu sunt credibili, dacă îi simt că sunt în alt loc decât în acea imagine de film, mă deconectez și încep să-mi doresc să aflu unde sunt cu adevărat, ce univers interesant este acolo.
Important pentru mine mai este și să aibă logică, adică secvențele să fie conectate între ele. Trebuie să înțeleg de ce personajul principal s-a decis în toiul nopții să dea o raită prin pădurea bântuită: suferă și are un death wish, își caută câinele pierdut pe care îl adoră, speră să găsească ceva anume acolo, curiozitatea morbidă face parte din personalitatea lui? Că a auzit un zgomot sinistru și a hotărât ca, în loc să sune la poliție, un prieten sau să se înarmeze, să calce orice instinct de auto-apărare ar trebui să aibă și doar ca să iasă filmul cum a fost programat, se aruncă în necunoscut, asta nu funcționează pentru mine.
O mare problemă am și cu empatia. Trebuie să înțeleg stările emoționale ale personajelor. Nu pot să rezonez cu tine dacă te tăvălești pe jos și urli la lună doar pentru că el nu ți-a răspuns o dată la telefon. Am nevoie de mai multe informații de-atât.
În plus, filmul trebuie să aibă o morală, o concluzie, o finalitate, fie ea chiar deschisă spre interpretări personale. Nu poți să-mi arăți un film întreg cum un psihopat îi stalker-ește pe unii iar la final să nu-mi dai nimic din acel psihopat: nu motiv, nu traume care l-au dus acolo, nici măcar o față pe care să o asociezi. Just because, nu este pe placul meu.
Obsesiv-compulsivă și nițeluș masochistă fiind, oricât de prost ar fi un film, TREBUIE să-l văd până la capăt. Am o problemă psihică în a lăsa un film neterminat.
Pe această cale, cu putere nu vă recomand să vedeți filmul produs anul acesta de americani, Open house.
Sursa foto: www.makeuseof.com
