Eu nu mă machiez foarte des și găsesc tolerabil să nu o fac de fiecare dată când ies din casă, când merg în vizite la familie sau la cumpărături. Poate de aceea nici puica nu a fost foarte fascinată de acest capitol până acum. Zilele trecute însă a decis:
-Mami, trebuie să mă machiez că mergem la petrecere!
Deși într-o altă sâmbătă seara, o petrecere ar fi fost absolut necesară, în ultima perioadă, adică de vreo patru ani încoace, este o totală surpriză. M-am liniștit însă când am aflat că petrecerea se desfășura la noi acasă și îi avea ca invitați pe pisicuțele-ponei și pe tati. Eu eram exclusă pe motiv că nu-mi terminasem încă treaba.
După ce, însoțită de tati, și-a ales fardurile potrivite (și aprobate de mami), pensula și oglinda, a început decorarea. Și-a întins fardul pe toată fățuca și a trecut apoi la mâini, picioare, burtică. Pisicuțele-ponei așteptau cuminți înșirate să le vină rândul. Cu mișcări măiestre de make-up artist, fetițul și-a manifestat talentele și asupra lor.
Ca orice bărbat adevărat, plictisit să tot aștepte, domnul tătic a început să butoneze telefonul, nefiind tulburat nici măcar atunci când pensula păpădiei și-a început treaba serioasă pe fața lui. A stat cuminte cu ochii închiși ca să iasă bine lucrarea, și-a țuguiat buzele atunci când acestea au trebuit să fie prăfuite puțin cu fard și a primit cu îngăduință vreo câteva pensule în cap atunci când cele câteva fire grizonate, refuzau să se coloreze corespunzător. Ședința de machiaj s-a sfârșit cu extragerea telefonului din mâinile lui tati și un pupic de mulțumire pe căpșorul păpădiei.
După ce, în hohote de râs, am terminat și eu filmatul acestor pregătiri, după ce petrecăreții au început să danseze pe o muzică imaginară, nu am putut să nu mă întreb cum or arăta sâmbetele noastre peste vreo câțiva ani, cât mai mulți, sper eu. Oare o să ne ia și pe noi cu ea în club, sau doar ne machiază frumos și ne lasă să o așteptăm nerăbdători acasă?
Sursa foto: http://rhiannontracey.com.au
