Fapt: cu cât sunt mai obosită, iritată, fără răbdare, fără timp, stresată, concentrată pe orice altceva decât pe Ania, cu atât mai greu va coopera păpădia atunci când e vorba de lucruri care trebuie făcute.
Niciunui copil nu îi place un părinte întins la maxim ca un arc, gata oricând să sară cu totul dincolo de limitele pașnice ale normalității. Din păcate, sunt și astfel de zile. Cumva însă trebuie să găsim puterea să redevenim the sane us, să ne calmăm, să inspirăm adânc, să dăm un refresh și să o luăm de la capăt. Fetițul-păpădiu reușește să facă asta pentru mine. Mereu găsesc în ea motivația să-mi restabilesc echilibrul pierdut. E o formă de auto-terapie pe care părintele o face constant cu el, o lecție pe care o înveți atunci când viața ta e îmbogățită cu un pui pentru care zilele negre depind în totalitate de tine. Poate în trecut îți permiteai să stai căzut și să găsești vinovați în jur. Acum însă ai cel mai puternic motiv să te ridici imediat și să mai încerci o dată.
Când însă serenitatea și zenul și armonia și pacea și veselia domnesc în sufletul tău, vei primi din partea copilului tău toată înțelegerea pe care credeai că doar un adult ți-o poate oferi.
Atât de simplu e! Cheia parentingului susținut de iubire necondinționată! Tot ce trebuie tu să faci e doar să găsești modalitatea de a-ți controla impulsurile. Iar atunci când nu reușești, încearcă măcar să-i explici puiului tău ce se întâmplă cu tine. S-ar putea să înțeleagă mai mult decât ai crede. Orice ai face însă nu te răzbuna pe el. E total nedemn și lipsit de putere să decazi la acel nivel!
Sursa foto: http://7-themes.com
