Am câțiva actori tineri prieteni pe facebook ale căror postări ador să le urmăresc. Vlad Logigan, Ionuț Caras, Diana Buluga, Mara Opriș (pe care am adorat-o în Frida), Dumitrean Ramona, Lorena Lupu, Raluca Mara, Vlad Volf și încă vreo câțiva. Sunt oameni faini care au mereu ceva interesant de spus. Unul dintre ei (Logigan) posta zilele trecute, de ziua fericirii, un citat celebru:
“Dacă n-am vrea decât să fim fericiți, asta ar fi ușor de realizat, dar vrem să fim mai fericiți decât ceilalți, iar asta este aproape întotdeauna greu, pentru că îi credem pe ceilalți mai fericiți decât sunt.”
Dacă nu mă înșel, este un citat din Montesquieu.
Avem tendința (eu sunt una dintre acele persoane) de a ne exterioriza spre ceilalți doar stările euforice, bucuria, fericirea, veselia, frumosul și bunul. Ceea ce poate crea o imagine inegală a ceea ce reprezintă viața noastră. Durerea și eșecul, pentru mine, sunt personale, simt nevoia să mi le procesez singură, fără sfaturi, ajutor sau compasiune din partea celorlalți. Eu trebuie să mă lupt cu ele și să le dovedesc în ritmul meu și cu forțele mele. Lecțiile pe care le am de învățat vreau să se desfășoare în limitele mele. Asta nu înseamnă că viața mea e mereu zen și lipsită de provocări.
Mi-e greu să procesez și durerea celorlalți. Sunt extrem de empatică și, mai ales în cazul celor apropiați, am tendința să mă îngreunez și eu cu problemele lor. Dacă mi se cere ajutorul însă, întotdeauna voi fi acolo.
E o alegere conștientă de a vedea viața mai mult în roz decât în gri. Nu simt nevoia să mă pedepsesc, sunt împăcată cu mine, nu am nevoie de durere pentru a simți că trăiesc sau pentru a mă pocăi cumva, pentru a scăpa de o povară ce-mi apasă sufletul. Încerc să găsesc mereu frumos în jurul meu care să mă bucure, iar când acest lucru nu e posibil, mă revolt, lupt, mă cațăr până lumina iese din nou strălucitoare la suprafață.
”Vreau să-i văd durerea!”, ”Vreau să mă vadă cât de fericit sunt!”, ”Partenerul, copilul, casa, serviciul, mașina mea sunt mai bune decât ale tale!”, ”Vreau să câștig ca să piardă el!”, sunt exemple despre oameni care-și doresc nespus să fie fericiți dar nu știu cum să obțină acest lucru.
E ciudat că de ziua fericirii am ales să vorbesc despre nefericire, dar lucrurile frumoase din viața mea sunt mereu povestite lumii și uneori, ai nevoie să definești un concept prin exact ceea ce nu reprezintă el de fapt!
Sursa foto: https://www.npr.org
