Când adorm prea devreme, am obiceiul să mă trezesc în toiul nopții și să valsez cu niște insomnii. Imaginația mi-o ia razna și încep să-mi treacă tot felul de gânduri prin minte, care năstrușnice, care haioase, care revelatoare, care iritante, amuzante sau relaxante.
Captivă într-o astfel de reverie, într-o noapte adâncă, am început să-mi imaginez cum ar fi dacă am locui în SUA. M-am teleportat instantaneu în fața locuinței noastre dintr-un oraș mare american. Am fi avut un apartament spațios, fără prea multe ziduri, cu spații deschise și mobilier puțin. Scările străjuite de dantele din metal ale blocului coboară lin, direct în trotuarul aglomerat. Această imagine este extrem de ușor de vizualizat dacă ai urmărit suficiente episoade din Sex and the city sau dacă ai devorat pe nerăsuflate filmele lui Woody Allen.
Dincolo de strada aglomerată cu taxiuri galbene, se întinde un parc imens în care intrăm toți trei voioși. Persoane de toate vârstele fac jogging cu căștile în urechi, stăpânii joacă frisbee cu cățeii lor, fetițele se plimbă cu biciclete colorate, tații aruncă mingea de baseball spre fii lor, familii stau așezate pe iarbă în jurul unui coș de picnic.
Dintr-o dată, îmi vin în minte toate filmele cu atentate pe care le-am văzut. Nu atacau oare teroriștii tocmai locuri liniștite și serene ca acesta, în care se găseau mulțimi nedefinite de oameni? Începe să mă cuprindă panica.
Privesc mai atentă în jur. Văd un tip cu haine întunecate și glugă pe cap ce se îndepărtează circumspect. Mă transpune direct într-un episod din Criminal Minds în momentul în care scoate o armă din buzunar și este flancat imediat de profilerii vigilenți.
Renunț la acest cadru și ne refugiem în suburbiile americane. Garduri albe, case îngrijite, gazon tuns la milimetru și vecini prietenoși. O viață liniștită și inofensivă. Desigur, asta în cazul în care nu te-ai uitat ca înecata la Desperate Housewives, și, ca atare, vei identifica imediat gospodina care și-a otrăvit soțul nr. 3 și l-a îngropat sub trandafirii de un roșu intens, adolescentul care a făcut o pasiune din a înjunghia persoanele cu care intră în conflict sau tatăl perfect de familie care, în timpul liber, obișnuiește să-și hărțuiască obsesiv fosta parteneră.
Ne mutăm din nou, de această dată, la ocean. Avem o casă minunată cu vedere spre întinderea înspumată de apă. Ieșim pe plajă la o zi de bălăceală. Un val cât un zgrârie nori ne amuțește dintr-o dată soarele într-un tsunami care ne spulberă direct în mijlocul uraganului. Au început filmele cu dezastre.
Ne trezim solitari la o căbănuță pustie din munți. O liniște apăsătoare ne ascute urechile. Aceasta este însă spartă în curând de un vâjâit sinistru de vânt. La fereastra căbănuței noastre apare o femeie bătrână, cu părul alb despletit, îmbrăcată într-o cămașă de noapte albă, care murmură cuvinte din alte lumi. E clar! Cabana aceasta este bântuită și ne găsim momentan, într-un episod din Haunted Houses.
Gata! M-am săturat! Fac o ultimă încercare și ne mut cu totul la Pentagon. Să văd eu cine ne-o mai deranja aici, în cea mai securizată clădire din această țară. Respirăm ușurați însă doar pentru câteva secunde după care cerul se descchide deasupra noastră și un OZN își face apariția zâmbind malefic: e o invazie extraterestră. Bineînțeles, că doar toate invaziile de acest tip li se întâmplă numai americanilor.
Și cu acestea, am închis cartea visului american și am lăsat-o să fie cuprinsă de praful ignorării. Inspir adânc și privesc interiorul prietenos și familiar al căminului nostru. Le-ar plăcea americanilor să aibă parte de liniștea și serenitatea care domnesc aici!
Sursa foto: http://www.returnofkings.com
