Conștient sau nu, tânjim după putere. Puterea de a fi ascultați de copiii noștri, puterea de a traversa prin loc nepermis fără să fim prinși, puterea de a primi gratuit,  puterea de a nu fi înșelați, puterea de a nu aștepta la o coadă interminabilă, puterea de a fi admirați.

Ai câte o zi din aceea nasoală de marți 13 unită cu vinerea neagră, când toate-ți merg pe dos: fii-ta s-a întors azi-noapte din oraș la 2 deși tu i-ai spus clar că ora de intrare în casă e 12. Ai întârziat la serviciu pentru că ți-ai pierdut timp să-i ții o muștruluială și o iei pe scurtătură, nu te mai deplasezi până la trecerea de pietoni. Pe partea cealaltă a străzii te așteaptă nenea polițistul cu un carnețel în mână. Colega ta de birou se mută în Italia și a adus un tort ca să vă cinstească. Până ajungi tu, tot ce a mai rămas e un trandafir solitar de marțipan. Intri în contul tău din rețeau de socializare și vezi o poză cu ex-ul care e în Malibu cu aia de v-a stricat casa. Poate dacă ascundeai cu mai puțin bun simț bani de acesta, acum te prăjeai și tu la soare. În drum spre casă îți amintești că nu mai aveți pâine. Te oprești la magazinul din colț dar ai de așteptat la coadă. O duduie aranjată te roagă să o lași în față că o așteaptă băiețelul ei de patru ani în mașină. ”Lăsați, doamnă, că și noi avem copii care ne așteaptă acasă. Unde vă grăbiți așa?” îi răspunzi iritată, ignorând faptul că fii-ta are 16 ani și că foarte probabil, nu are chef să te vadă acum. După cum te așteptai, când ajungi acasă, încă supărată pentru cearta de dimineață, ești anunțată cu pasiune că ”Sper să nu ajung niciodată să fiu ca tine!!!”. Finalul perfect pentru această zi! Te închizi în cameră și te întrebi de ce tocmai ție ți se întâmplă toate, de ce universul complotează împotriva ta?!

A doua zi ieși cu prietenii la un suc și începeți să vorbiți despre cum merg lucrurile în țara asta. Politicieni corupți, avizi de putere care se cred Dumnezeu și țin de ciolan cu toate mâinile, echipe de fotbal care fac blaturi pentru un ban în plus, profesori universitari care vând lucrări pentru licență, directori ajunși în funcții prin nepotisme și care taie și spânzură printre angajați. Ți-e scârbă de tot ce-i în jur!

Răsfoiești un ziar local și dai peste poza fostului tău vecin din copilărie, cel cu care împărțeai cireșele culese din curtea bunicilor. E mare deputat acum și nici măcar nu te mai salută pe stradă. Când l-ai sunat că vrei să mergi într-o audiență la el, nici nu ți-a răspuns la telefon. A uitat vremurile când erați prieteni, acum se crede intangibil. Ce-i poate schimba puterea pe unii oameni!

Da, puterea are efectul acesta asupra oamenilor. Uneori îi poate face de nerecunoscut, chiar pentru cei apropiați. Atunci când te trezești peste noapte că ceea ce spui tu este ascultat cu atenție de cei din jur, atunci când orice soliciți tu, este îndeplinit imediat, atunci când ai puterea de a schimba destine, poate fi copleșitor pentru cineva insuficient pregătit spiritual pentru o asemenea responsabilitate. Imaginea de sine este într-o permanentă reconstrucție ghidată mereu și de percepția celor din jur asupra noastră. Ne vom defini și prin cum ne privesc ceilalți. Atunci când feed-back-ul este tulburat fie de teamă, fie de interes, fie de oportunitățile pe care le-am putea oferi sau nu celorlalți, vom pierde și noi contactul cu realitatea. Vom ajunge să acceptăm să fim convinși că într-adevăr suntem invincibili, de neatins, supremi și măreți.

Însă eu nu sunt convinsă că puterea chiar schimbă oamenii. Eu cred că ei au fost mereu aceeași, doar că acum au găsit tăria să evadeze, să se expună, să nu se mai ascundă.

Cum îți poți tu ție garanta că, devenind peste noapte ”puternic”, nu te vei transforma la fel ca aceia pe care azi îi blamezi prin ziare și pe la televizor?

Totul cred că începe cu lucrurile mici. Așa că propun un mic exercițiu de imaginație.

Conștient sau nu, tânjim după putere. Puterea de a fi ascultați de copiii noștri, puterea de a traversa prin loc nepermis fără să fim prinși, puterea de a primi gratuit,  puterea de a nu fi înșelați, puterea de a nu aștepta la o coadă interminabilă, puterea de a fi admirați.

Cum îți manifești tu acum puterea de care dispui?

Care este ultima dată când ți-ai ascultat cu atenție copilul, fără să te gândești cum, ceea ce spune, te poate afecta pe tine în vreun fel? Când ai mers ultima oară acei metri în plus până la trecerea de pietoni, chiar dacă erai obosit și în grabă? Când ai oferit recent cuiva orice, fără să aștepți cu adevărat ceva în schimb? Când poți spune cu mâna pe inimă că ai fost ultima oară sincer pe deplin cu omul iubit? Fără manipulări, fără a încerca să forțezi o reacție, fără să-ți fie teamă de consecințe. Când ai lăsat ultima oară să-ți ”intre în față” un trecător grăbit, fără să te simți ”luat de prost”. Când ai admirat cu tot sufletul deschis ultima oară pe cineva, nu pentru ceea ce are ci pentru ceea este?

Dacă ești mulțumit cu răspunsurile pe care ți le dai, cred că poți sta liniștit. Sunt prea puține lucruri pe care percepția celorlalți le-ar putea schimba la tine.

Păi și dacă nu ești mulțumit? Dacă nu ești mulțumit de răspunsurile tale, nu e niciodată prea târziu să începi să te pregătești pentru a deveni un deputat mult mai bun decât vecinul tău cu care împărțeai cireșe în copilărie!

Sursa foto: https://wallpaper.wiki

 

Articol apărut în http://www.anchetadehunedoara.ro/opinie/.

 

 

 

Cum îți manifești tu puterea acum?
Tagged on:                     

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *