”Cât sunt bebeluși îți vine să-i mănânci! Sunt adorabili! Când însă încep să-și manifeste personalitatea, crizele de furie și nu-urile, nu mai știi pe unde să te-ascunzi”, îmi spunea la un moment dat o prietenă.

La noi această perioadă a început imediat după ce a împlinit puica doi ani. A început să-și certifice existența și individualitatea opunându-ni-se, contestându-ne.

Nu e ușor. Doi ani te-ai simțit un semi-zeu. Tot ce făceai tu era minunat și primit cu ropote de aplauze și ochișori admirativi de păpădie. Cunoșteai mutrițele de somn, puneai puica la nani și ea adormea fără probleme. Scoteai mâncarea pe masă și puiul deschidea imediat gurița. Domnișoara se plictisea? Rezolvai totul într-o secundă cu un joc cu balonul, primit cu entuziasm de păpădie. Știai tot ce avea nevoie puica ta și aveai soluții pentru orice. Erai mămica perfectă!

Apoi brusc, fără să te anunțe nimeni, pui farfuria cu mâncare în fața fetițului și ea zice : NU! Te blochezi, nu te așteptai la asta. Sigur îi e foame, de ce nu vrea să mănânce? Am făcut eu ceva greșit sau e fii-mea încăpățânată și caută ceartă cu mine?

Degeaba îi explici tu două ore că a trecut ora ei de somn, că e timpul să facă nani, că se vede pe ochișorii ei că este obosită. Ania se joacă nestingherită cu oalele ei de gătit.

Încerci un joc cu balonul și puica îl indepărtează dezinteresată din calea ei.

Tronul tău de semi-zeu se clatină considerabil, începi să te simți inutilă, cauți cu disperare soluții, te apucă groaza că fii-ta nu va mai mânca și nu va mai dormi niciodată în viața ei dacă tu nu ești acolo să-i spui de ce are nevoie, simți că ți-ai pierdut orice putere asupra păpădiei și că fiindu-ți contestate inițiativele, asta înseamnă lipsă de respect și de iubire.

În realitate, puiul de om devine conștient de propria existență și are mare nevoie de ajutorul tău să-l ajuți să se găsească. Ania devine tot mai independentă.

Nu, asta nu înseamnă că în două luni își va face bagajele și va pleca pe drumul ei în viață. Asta înseamnă că cere controlul asupra corpului ei, vrea să se simtă în siguranță prin propriile ei forțe, nu ghidată de părinți, vrea să se identifice, să-și cunoască singură nevoile și să încerce să și le satisfacă. Cedându-i controlul va învăța despre autocontrol, va învăța despre corpul ei mult mai bine decât ai putea-o tu face vreodată, în locul ei. Nerespectându-i această nevoie, continuând să decizi tu când și cât să mănânce, când să adoarmă sau cu ce să se îmbrace sau să se joace, o vei învăța să-și lase corpul în mâinile tale, ceea ce este extrem de riscant, atât pentru câștigarea autonomiei cât și chiar pentru sănătatea ei.

Desigur că și până acum i-ai respectat aceste nevoi în funcție de necesitățile simțite de ea, dar acum este posibil să te confrunți cu un nou program, dictat în totalitate de ea, uneori făcut doar ca să ți se opună. Îți va spune ”nu”, chiar dacă simte ”da” pentru a te atenționa: ”Hei, mami, am crescut. Știu acum că nu fac parte din tine. Știu acum că pot să spun ”nu!”.

Deși uneori poate fi greu de crezut, niciun copil nu va suferi de foame sau de somn, doar așa, din ambiție sau pentru că nu ești tu acolo să-i reamintești de ce are nevoie. Așa că relaxează-te și ai încredere că puiul tău știe ce să facă acum cu corpul lui.

E greu să cedezi controlul, îți pui o mie de întrebări, faci strategii, dar e necesar să reușești.

Cum înveți să predai controlul puiului tău?

Dacă refuză o masă, lasă-l să refuze. Nu va deveni subnutrit din atâta. Poate chiar nu-i e foame (chiar dacă n-a mai ratat nicio masă în doi ani de zile), poate are chef de joacă, poate nu-i mai place acea mâncare. Nu umbla cu lingurița după el prin casă, nu încerca iar după jumătate de oră. La noi orele de masă rămân neschimbate până observăm același tipar câteva zile la rând și atunci ne adaptăm noilor nevoi. Între mese îi ofer Aniei fructe, de care nu e foarte atașată dar pe care cu acest prilej, de foame, le mănâncă. Nu o îndop la următoarea masă ci îi ofer aceeași cantitate ca de obicei.

Nu vrea să doarmă deși tu vezi că e ruptă de somn? Asigură-i condițiile de culcare (lumină difuză, liniște) și las-o să adoarmă când vrea ea. Eu mă retrag în pat și limitez interacțiunile cu păpădia. Îi spun că sunt obosită, îi răspund, când mă cheamă, pe un ton blând dar refuz să mă las prinsă într-un joc. Eu o respect pe ea și-o las să facă ce dorește, ea mă respectă pe mine și mă lasă să mă odihnesc.

Nu i se mai apar amuzante toate inițiativele mele de joacă? O las să mă conteste și să inițieze ea o joacă preferată sau să-și găsească distracția singură ori în compania altora.

Într-adevăr, era mai ușor când tu știai întotdeauna ce urmează și ce trebuie făcut. Nu mai e bebeluș, nu mai consideră lege orice spun eu.

A început o altă periodă. O perioadă la fel de minunată ca aceea precedentă.

Acum sunt martor la un spectacol fantastic: transformarea Aniei în omuleț. Are păreri proprii care nu mai coincid întotdeauna cu ale mele și e atât de drăgălașă când și le susține. E înfocată și pasională și când vrea să-și spună punctul de vedere e foarte vehementă și atentă ca toată lumea să i-l respecte.

 Acum comunicăm ca două prietene. E extrem de expresivă în exprimare atât cu tonalitatea cât și cu gestica. Îmi spune când e timpul să-i schimb scutecul, când îi e foame sau când are câte-o nevoie ce trebuie îndeplinită, îmi povestește ce se întâmplă în jurul ei. Se supără pe mine și mă ceartă când nu sunt de acord cu ea și mă iubește atât de expansiv, vioi, exuberant și deschis atunci când îi e drag de mine, încât sunt convinsă că asta e perioada mea preferată! Than again, asta am spus şi despre cele precedente.

Interacționează acum tot mai mult cu persoane noi, se atașează de ele, le arată iubire, le caută prezența și deși brațele lui mami vor fi mereu acolo pentru ea, e minunat să știi că sunt atâția alții care te iubesc.

Acum nu mai e o păpușică frumușică ce are nevoie de îngrijire permanentă, acum a devenit un omuleț care își cere drepturile, un membru plin de importanță al familiei noastre, care descoperă lumea și interacționează cu ea în cel mai fascinant mod posibil.

Sursa foto: http://www.getholistichealth.com

 

 

Cum înveți să-i predai controlul puiului tău?
Tagged on:                                                         

Leave a Reply

Your email address will not be published.