Nu toți ne-am născut să fim geniali. Doar puțini dintre noi reușesc să atingă vârful. Restul avem parte de o viață comună, banală, mediocră.
Fericire există peste tot atâta timp cât ceea ce poți este în armonie cu ceea ce simți, atunci când înțelegi, te cunoști, accepți și iubești.
Mentalitatea societății noastre era să ne pregătească pe toți pentru absolut, să ceară de la noi totul, să ne proiecteze pe toți în vârf. Nu se tolera nimic mai jos de-atât.
Pe traseu însă mulți dintre noi ne-am găsit liniștea și am rămas împăcați acolo.
Simona Halep nu este una dintre aceștia.
Nimeni nu știe cât de greu a fost urcușul ei, câte compromisuri a făcut, câte eforturi, câtă zbatere. Nimeni nu i-a simțit oboseala, durerea dar nici vârful măreț, nici motivația care i-a stat de pavăză.
Obișnuim să ne căutăm mereu în ceilalți, ca și cum am fi incapabili să ne stabilim granițele, ca și cum nu am ști unde începem și unde ne sfârșim. Vrem să ne asigurăm că nu suntem singuri, că și ceilalți simt, gândesc la fel. E o caracteristică firească a naturii umane. Ne liniștesc asemănările în timp ce ne sperie necunoscutul. Vom integra orice recunoaștem în ceilalți ca fiind parte din noi ca și cum noi trăim în ei și ei trăiesc împreună în noi.
Iar uneori, e suficient să știm doar că punctul de plecare, rădăcinile sunt aceleași cu ale noastre ca să ne simțim uniți în suflete. Sentimentul de apartenență este unul aproape vital.
De Simona ne leagă limba ce-o vorbim și strămoșii pe care-i avem. În rest, viețile noastre au curs probabil extrem de diferit. Dar asta nu ne împiedică nicio secundă să ne bucurăm de înălțimea vârfului la care a ajuns ea, ca și cum noi înșiși am fi ajuns deja acolo.
Dincolo de cariera magnifică pe care și-a țesut-o Simona, dincolo de talent, de muncă, de efort, de sacrificii, de putere, de curaj, de aprecierea mondială, cred că cel mai măreț lucru pe care l-a realizat tenismena noastră iubită este că a reușit să ne așeze pe toți, milioane de români, acolo sus lângă ea, sau, cel puțin, să simțim aievea cum se respiră aerul acolo sus, să simțim bucuria acelui moment.
Și cred că acesta este rolul eroilor: să te înalțe o clipă în zbor, înainte de a te așeza înapoi în siguranța căminului tău.
Bravo, Simona Halep! E o onoare pentru noi să ne simțim de-ai tăi!
Sursa foto: www.skysports.com
