Există diverse motivații și moduri de a-i critica pe cei din jur. Poate că te-ai simțit rănit emoțional, jignit, insultat, atacat și vrei să te aperi. Poate ești responsabil de buna funcționalitate a unui sistem iar critica va face ca acest sistem să funcționeze cum îți dorești tu sau cum ar trebui. Poate că simți invidie, gelozie și, criticând, soarele cel luminos pare să-și mai piardă puțin din strălucire. Sau poate că, pur și simplu, îți dorești ca celălalt să aibă parte și de viziunea ta asupra lucrurilor, poate că așa îl vei ajuta cumva.
Modul în care transmiți critica este de asemenea divers. Ea poate fi lansată sub formă de țipete, jigniri, injurii, caz în care interlocutorul va avea probleme în a recepta mesajul tău și va fi blocat, în schimb, asurzit fiind de atitudinea ta sau poate fi transmisă calm, așezat, obiectiv, și deci, cu șanse mai mari de a fi ascultată.
Am observat însă că indiferent de motivație sau de modul de a fi transmisă, avem mari dificultăți în a asimila critica. Cel mai adesea, instinctual, o poziționăm la lucruri negative, neplăcute, care ne fac să ne simțim anxioși și inconfortabil. Având în vedere istoria noastră, acest fapt nu mă miră foarte mult.
O schemă apărută mai nou în viețile noastre și care vizează un model de comunicare eficientă spune că atunci când transmitem un mesaj, ne referim la comportament nu la ființa întreagă, care nu se reduce la o simplă acțiune. Suntem mai mult decât ceea ce facem: suntem emoții, rațiune, simțire, caracter, principii, iubire și energie. De mici însă am fost învățați să ne caracterizăm prin ceea am făcut la un moment dat, poate singular în viața noastră. În loc să ni se spună: ce ai făcut tu a fost greșit, auzeam: ești un copil rău pentru că ai făcut asta. Nu este de mirare atunci, că ajungem acum să simțim fiecare critică ca un atac asupra integralității ființei noastre. E ca și cum orice greșeală am face, orice inconcordanță, orice deraiere ar fi din cauză că noi înșine suntem cu totul greșiți, răi, inumani. Iar acest gând este de nesuportat pentru oricine.
Ah, dar mai sunt și perfecționiștii, admirabili din foarte multe puncte de vedere, despre care însă nu toată lumea știe ce cruce grea au de dus. Dincolo de satisfacția lucrului bine făcut, în unele cazuri, se ascunde câteodată o teamă extrem de mare și o rezistență foarte scăzută la critică. Și atunci, ca să evite critica, se vor da peste cap și înapoi, doar ca să nu ofere nimănui ocazii de a critica.
Și când te gândești cât de ușor și frumos ar putea începe totul:
-Nu-mi place că ai intrat încălțat și cu noroi în casă dar uneori și eu mă simt prea obosit ca să mă mai descalț. Data viitoare te rog să-ți dai mai întâi papucii jos. Hei, ți-am spus astăzi cât ești de minunat și cât de mult te iubesc?
Sursa foto: http://incepesatraiesti.com
Articol publicat în Ziarul Hunedoreanului și pe site-ul anchetadehunedoara.ro
