Când eram adolescente, eu şi soră-mea plănuiam să rămânem însărcinate în aceeaşi perioadă. Ne imaginam ce frumos ar fi să ne scoatem amândouă burţile la plimbare şi să avem bebeluşi cu vârste apropiate. That ship has sailed când eu am decis să mai aştept încă 11 ani ca să o am pe Ania.

Pe Cris o ştiu din clasa a IX-a. Tipa care stătea în banca din spatele meu, venea de la sportiv, făcea dans aerobic şi era mega bună la învăţătură, conştiincioasă, foarte veselă şi glumeaţă.

Ne-am împrietenit cum se împrietenesc copiii: aveam împreună de făcut un lung drum spre casă.

Am împărţit amândouă multe poveşti, râsete, secrete şi frânturi din sufletele noastre.

Ne-am îndepărtat la fel, cum fac copiii: eu am hotărât că vreau să fiu rebelă şi să mă revolt ca să mă regăsesc, Cris a decis că poate face asta şi respectând regulile.

Drumul nostru împreună s-a despărţit când eu am început să mă opresc, după ore, în cafeneaua adolescenţei mele.

După ce am terminat liceul, ne-am mai întâlnit ocazional la chefuri ale prietenilor comuni și am petrecut câteva seri la barul nostru, cântând la karaoke și dansând până dimineața.

Când nu am apărut la o petrecere la care se aştepta să mă vadă, Cris l-a întrebat pe Flori unde sunt:

-Aşteptăm bebe! Mădă e însărcinată! i-a zis el fericit.

A doua zi m-a sunat:

-Mi-a zis Florin că ești însărcinată! Felicitări! Știi, se pare că vom deveni mămici cam deodată!

Și uite așa, destinul a decis ca drumul nostru să se unească din nou!

Când ești însărcinată sunt momente din viața ta pe care nu le-ai simțit și nu le vei mai simți niciodată la fel. Nu pot fi descrise, sunt miraculoase și fantastice! Să poți împărtăși acele momente cu cineva care simte la fel ca tine, e o binecuvântare.

De această dată, eu și Cris ne-am conectat ca adulții. Am împărțit griji, întrebări, încurajări, bucurii și tone de fericire.

Am avut același medic în Deva (eu aveam și medicul din Timișoara cu care intenționam să nasc) și la dublu test ne-am dus burticile împreună.

În 31 martie 2015, cu o săptămână mai repede decât era fixată data estimativă a nașterii, am sunat-o să îi spun că Ania a venit pe lume. A doua zi, neputând să stea probabil prea mult despărțiți, m-a sunat Cris să-mi spună că s-a născut și Radu, tot cu o săptămână mai repede.

Și uite așa și-au început călătoria cei doi puiuți ai noștri, uniți prin prietenia noastră și prin destin, să fie prieteni de drum.

Noi două, mămicile, împărțim aceeași viziune despre parenting și asta ne unește și mai mult. Este o cititoare conștiincioasă a jurnalului, a aventurilor păpădiei pe care apoi le mai dezbatem și la telefon.

Până acum, Ania și Radu s-au cam ignorat atunci când s-au întâlnit, fiecare considerând că celălalt e prea mic pentru gusturile lui.

Sâmbătă însă i-am invitat pe Cris și pe Radu la noi și au început, în sfârșit, să interacționeze.

Radu, ca un bărbățel hotărât, a preluat inițiativa asupra jucăriilor păpădiei. Și-a făcut o grămăjoară cu ce urma să ducă acasă la el, a citit din cărticele și a făcut de mâncare. Din prea mult elan, când făcea șnițele, i-a scăpat un ciocănel și în capul fetițului. A încercat toate motoarele din curte și a decis apoi să fie un tătic grijuliu și să plimbe minute în șir căruciorul de păpuși, într-o cursă contracronometru.

Ania l-a observat îndeaproape, plină de curiozitate și de bunăvoință. L-a asistat la gătit, a plâns la mami în brațe când ciocănelul a lovit-o în căpuț dar nu s-a supărat prea tare. A vrut să redescopere și ea jucăriile probate de Radu, exact în același moment cu acesta, dar a fost generoasă și norocoasă pentru că mami apărea de fiecare dată cu o dublură la ce avea Radu de lucru.

Au mâncat pizza, fiecare de la mămica lui, și au mâncat parcă mai bine împreună.

S-au dat pe tobogan și s-au jucat în grădina Aniei. S-au răcorit în piscină și au fugărit-o pe Masha care voia să-și testeze noii colțișori în cărnița lor.

La cursa cărucioarelor a fost distracție mare. Fiecare cu căruciorul lui, umăr la umăr, sfărâiau roțile pe asfalt. I-am privit amândouă zâmbind.  Nu cred că realizau încă dar erau deja prieteni de drum, la fel ca noi, ca mine și Cris, care am pornit în cursa cărucioarelor din nou împreună și de data aceasta, cred că destinul plănuiește un drum mult mai lung pentru noi.

Sursa foto: https://joggingstrollerhouse.com

 

 

Cris și cursa cărucioarelor vesele
Tagged on:                                                         

Leave a Reply

Your email address will not be published.