De Crăciun suntem cu familia, în fiecare an. Începem în Ajun cu o vizită la soră-mea. În 25 mergem la Lili și la Bubu (bunicii paterni) iar apoi urcăm la cabană, la munte, unde, a doua zi de Crăciun sărbătorim ziua lui mama. În 27 este ziua mătușii lui Florin așa că vom merge la ea la masă.
Avem același program mereu. Îmi amintesc cum trece timpul de repede și referindu-ne la aceste momente care ne măsoară istoria împreună. Am trecut, într-o clipită parcă, de la bebeluși ce ne priveau curioși din scaunele lor înalte, de la puiuți care alergau în jurul mesei, la domnișoare adolescente care au solicitat un scaun în plus la masa de Crăciun pentru iubiții lor, așa cum s-a întâmplat anul acesta, când Ionuț, prietenul Dariei, ni s-a alăturat.
Relația Dariei cu păpădia este una de du-te vino. La început se lăsa protejată de ea, plimbată și răsfățată, acum răspunde prompt provocărilor ei.
Dacă la început, fetițul l-a ignorat complet pe noul personaj prezent, atunci când Daria a început s-o șicaneze, puica noastră a dezvoltat un crush pentru partenerul ei ce părea mult mai ușor de dominat. Cu un arsenal pe care l-am văzut desfășurându-se doar la adresa noastră, păpădia a început să-i facă ochi dulci: cu priviri galeșe, legănat ușor din gene și zâmbete menite să topească cele mai înghețate inimi. S-a lăsat mângâiată pe căpșor și purtată în brațe de el, acceptând-o, în acest context, și pe Daria în jurul lor. Încurajată de râsetele noastre, a continuat curtarea lui Ionuț, o bună perioadă de timp.
Oricât de drăgălașă ar fi fost fetițul meu, trebuie să recunosc că mie nu mi-a fost tocmai ușor. Adică cum, împarte dragoste așa, cu orice nou venit??? Dragostea ei este numai pentru noi!
Ce grădiniță, ce educatoare sau învățătoare, ce jucării și învățat de litere? Păpădia noastră este pregătită deja să înceapă liceul. Norocul meu a fost că a uitat repede de crush-ul ei și s-a concentrat apoi pe un fotbal jucat cu Iarina ce are preocupări mult mai puțin periculoase pentru posesivitatea mea!
Sursa foto: www.yahoo.com
