Una dintre nedumeririle părinților este cât de libertini se pot arăta copiilor. Ar trebui să umblăm dezbrăcați non-stop în fața acestora sau să ne baricadăm în debara atunci când ne schimbăm hainele?
Răspunsul este unul relativ și depinde de personalitatea fiecăruia dintre noi.
Sper eu că au trecut vremurile când consideram că dacă vor vedea copiii niște organe genitale, dezmățul se va abate asupra lor în viața adultă. Ba chiar cred că înțelegem (majoritatea) cât de important este ca ei să-și privească corpurile ca pe ceva minunat, natural, firesc, fie că vorbim despre nas sau despre sâni, vulvă sau penis. Nimeni nu trebuie să se rușineze de corpul lui, să-l transforme într-un subiect tabu. Copiii au nevoie să cunoască toate aceste informații tocmai pentru a se putea proteja în viitor. În plus, se știe că atunci când curiozitatea nu le este satisfăcută firesc și complet, atunci când îi forțezi să renunțe la această nevoie de cunoaștere pentru că te simți tu inconfortabil, vor căuta să afle informații folosind, de cele mai multe ori, surse care nu sunt neapărat de încredere și care pot prezenta realitatea deformat.
Dar cât de multe informații le putem oferi fără a-i supraîncărca? Dolto, celebra psihoterapeută franceză consideră că atâtea câte ne cer. Nu există o cantitate exactă sau o vârstă anume. Totul depinde de personalitatea fiecăruia.
Poate că tu ești complet dezinhibat și preferi goliciunea în casa ta dar pe copilul tău s-ar putea să-l deranjeze această expunere. Fii atent la reacțiile lui și acționează în consecință.
Sau poate el este curios să te vadă cum arăți dar tu nu te simți confortabil în această postură. Explică-i acest lucru și apelează în schimb la imaginile din atlasele corpului uman.
Limitele le stabiliți împreună dar nu-i astupa curiozitatea copilului și dreptul pe care îl are să își cunoască adecvat corpul.
Aceeași problemă vine și de la jucării, majoritatea dintre ele asexuate, care îi oferă copilului o viziune nerealistă asupra lui.
Singura păpușă pe care am păstrat-o de când era Ania micuță, în scop didactic, așa cum a fost și achiziționată, este o păpușă explicită care are toate părțile corpului corect insinuate.
Cum ne-a explicat de multe ori la rând, ei nu-i plac păpușile, prințesele, podoabele. Mi-or fi plăcut mie când eram mititică dar ea este cu totul de altă părere acum.
Zilele trecute, păpădia săpa încântată prin cutia ei cu plușuri pe care le cam ignorase în ultima vreme, în timp ce eu trebăluiam ceva prin casă. Vine apoi drăguță spre mine cu păpușa explicită atârnată de un picior, mi-o trântește în brațe și mă informează:
-Mami, vezi că ți-ai pierdut păpușa printre jucăriile mele.
Și pleacă senină la ale ei.
După cum spuneam, oricât de subtil ai fi, nu poți forța copiii să facă ce-ți dorești tu!
Sursa foto: www.thetoyshop.com
