Limitele corpului unui copil sunt extrem de importante și trebuie respectate cu strictețe. Fiecare copil are nevoie să fie ajutat să își cunoască și respecte corpul, să știe că nimic din ce presupune corpul lui nu este rușinos, scârbos sau la dispoziția tuturor, ci, din contră, cu toții suntem niște organisme fantastice și minunate, create atât de fabulos de către însăși natură sau Dumnezeu.
Ca să poată să impună limite atunci când degenerați încearcă în mod abominal să le încalce, copilului trebuie să i se respecte corpul și fie învățat că, în ceea ce îl privește, NU-ul lui este mai important decât orice activitate l-ar putea implica în mod fizic.
Oricât de drăgălaș ar fi copilul și oricât de bine intenționați am fi noi, nu este ok să te năpuștești asupra unui copil și să-l acoperi cu pupici și alintări, dacă el nu a acceptat în prealabil acest tratament. De multe ori, manifestările noastre prea aprinse de afecțiune îi sperie pe copii care nu înțeleg lucrurile la fel ca noi, adulții.
Păpădiei i se cere aprobarea înainte să fie părtașă la o serie de pupici zgomotoși sau atunci când mami tânjește după o îmbrățișare cu mânuțe de fetiț.
Acestea fiind spuse, ritualul nostru de seară s-a îmbogățit de vreo câteva săptămâni cu cel mai minunat obicei, inițiat și menținut de păpădie, accesibil, din păcate pentru tati și ceilalți membri ai familiei, doar pentru fetiț și mămic.
Ca să prelungim puțin timpul petrecut împreună înainte de somnul lung ce va să vină, Ania mă anunță fericită:
-Stai, mami! Ania pupă mami tot-tot!
Și, foarte delicat și suav, începe să mă iubească cu pupici pe care mi-i numește pe rând:
-Acuma pupă obrăjol, și chișoli, și mânuț, și bultică și picioruț. Toalce-te mami cu spatele. Pupă Ania pălul și spatele și mânuț și picioluț.
După care se așează tacticoasă și cuminte pe spate și cere reciprocitate în ale afecțiunii:
-Mami pupă Ania acum!
Nu cred că somnul nostru a fost mai dulce vreodată!
Sursa foto: depositphotos.com
