Cred că cel mai frumos mod prin care îți rezolvi problemele trecutului ia naștere atunci când ai copii.
Poate ești de ceva vreme deja adult și nu prea mai ai tangențe cu această etapă de vârstă. Sigur că mai vezi copii în jurul tău, ai prietenilor, nepoți, rude, ai vecinilor, dar responsabilitățile tale se încheie cu un salut și câteva vorbe frumoase, eventual o porție de joacă ce ia sfârșit atunci când dorești să te reîntorci la treburile tale de adult.
Te trezești însă deodată singur cu puiul tău în brațe și descoperi că nu prea știi ce să faci: îl saluți, îi vorbești frumos, te joci puțin cu el, ba chiar îl legeni, îi schimbi scutecul și-l hrănești așa cum ai citit, ai văzut la cei din jur sau așa cum își spune instinctul să faci, dar vei descoperi că în unele situații, nimic din ce este enumerat mai sus nu este suficient.
Afli atunci că nu prea mai știi mare lucru despre copii, că nu ai cunoscut niciodată cu adevărat unul care să te ajute cu experiența de acum. Așa că apelezi la singurul copil care ți-a rămas aproape de suflet: copilul care ai fost tu. El te va ajuta, fie că realizezi sau nu, să fii părinte acum. El te va ajuta să treci printr-un proces terapeutic în care vei afla despre tine lucruri pe care nu le-ai știut sau nu le-ai luat în seamă sau le-ai ascuns adânc sau ai crezut că nu contează, dar care au avut un impact major în evoluția ta. El îți va spune ce durere duci încă și acum cu tine în suflet. El îți va arăta unde au greșit alții, unde ai greșit tu, el te va ajuta să-i ierți și să te ierți pe tine.
Cum te porți tu acum cu copilul tău, felul în care îl iubești, respecți, ierți sau admiri învăluie, de fapt sentimente tale pentru copilul care ai fost tu. Purtându-te urât cu copilul tău, te porți urât cu tine din trecut.
Acesta este motivul pentru care mă întreb de unde au unii părinți atâta ură, vină și înverșunare pe ei înșiși atunci când își bat, umilesc sau abuzează emoțional copiii. Ce este atât de negru în trecutul lor încât nu se pot ierta și-și răsfrâng sentimentele asupra noilor copii din viața lor. De ce nu pot să-l aline cu o mângâiere pe copilul neștiutor de odinioară, printr-o îmbrățișare caldă pe care să o ofere puiului lor de-acum?
E greu, știu că e greu și să te lupți cu fantomele trecutului, și să te revolți acum când crezi că totul e tardiv, și să accepți nedreptăți pe care le-ai simțit cu alt suflet atunci, dar ia-o încetișor. Fă un pas spre tine și întinde-ți o mână de ajutor. Gândește-te cum ai face tu acum lucrurile dacă ai avea puterea să mai schimbi ceva pentru că, ghici ce? Această șansă tocmai ți-a fost acordată! Redă-i zâmbetul copilului din tine, învață-l din nou să zboare! Iartă-te pe tine, iartă-i pe cei din jur și fii acel părinte care ai visat odinioară că vei fi!
Sursa foto: postila.ru
