Activitățile complexe au nevoie de planificare, de organizare, de pași, de supoziții, predicții și multe gânduri prealabile. Atunci când ești angajat într-un proiect complex, atenția ta se va centra doar acolo, chiar atunci când te ocupi de cu totul altceva.
Vii de la serviciu obosit, încărcat de probleme de care nu reușești să te desparți, de sarcini nerezolvate pe care le-ai lăsat în așteptare, de ce te așteaptă mâine când te vei întoarce acolo.
Te oprești la cumpărături să iei cele necesare pentru masa familiei. De-abia găsești loc de parcare așa că decizi să cumperi acum ce ai nevoie pentru întreaga săptămână. Așa că planifici în gând următoarele posibile rețete și ingredientele care le sunt necesare.
Ajungi acasă și te apuci de gătit, în timp ce bifezi mental ce alte lucruri mai ai de făcut până diseară: șters praful, aranjat hainele în dulapuri și pornit o mașină plină cu rufe murdare. Călcatul și aspiratul vor trebui să aștepte până zilele următoare. Poate joi, pentru că mâine trebuie să mergi să plătești facturile.
În sfârșit, ai puțin timp pentru tine. Citești o carte, te uiți la un film, vorbești cu o prietenă la telefon sau te relaxezi cu o revistă și un ceai fierbinte. Începi să te gândești la necazurile prin care trece colega ta de serviviu. Tu ce ai face în situația ei? Cu siguranță ai găsi o soluție mult mai bună.
Te întrerupe însă copilul care ți-a dus dorul toată ziua și acum dorește să se joace puțin cu tine. Te uiți nostalgic la fotografia din revistă cu mămică veselă care se joacă împreună cu puiul ei. Chiar pare fericită. Oare de ce ți-o fi ție atât de greu să te bucuri atunci când ”trebuie” să te joci cu copilul tău? Cum de alte mămici par să se simtă atât de bine? Ele nu se plictisesc, nu li se pare enervant să vorbească aberații cu jucăriile?
Suntem atât de obișnuiți să trăim în viitor, pe pilot automat, încât parcă am uitat complet cum să trăim în prezent. Mereu pe gânduri, mereu concentrați pe ce avem de făcut, pe ce urmează să se întâmple, încât nici nu observăm rapiditatea cu care clipele trec pe lângă noi ca vântul.
Acesta este și motivul pentru care ia amploare tot mai mare o tehnică terapeutică care să ne ajute să redevenim fericiți cu viața noastră: mindfulness sau prezența conștientă. Da, se pare că avem nevoie să fim îndrumați și să facem eforturi chiar și pentru a ști cum să existăm aici și acum.
Poate că fotografia aceea din revistă este doar o imagine mimată, o scenă de actorie. Dar cu siguranță există mămici în viața reală care dețin secretul bucuriei în jocul cu copiii lor. Ce trebuie tu să faci ca să obții acel secret este să renunți la tot: la gânduri despre proiecte, serviciu, casă, mâncare, curățenie, la gânduri despre ca va fi mâine sau ce a fost ieri. Va trebui chiar să te eliberezi și de gândurile care se se referă la persoana ta, la ce ai face, cum ai proceda, la ce ai greșit sau la ce te-a făcut să te simți mândră. Atunci și numai atunci vei putea ai acces din nou la mirajul jocului din copilărie, să fii bucuroasă trăind pur și simplu o clipă care pare că stă în loc pentru totdeauna.
Da, soluția miraculoasă ca să te poți conecta real cu copilul tău este să te deconectezi total de orice altceva, chiar și de tine însuți!
Sursa foto: www.123rf.com
