Con Air (Avionul Condamnaţilor, tradus în română) este unul dintre cele mai proaste filme pe care le-am văzut eu vreodată. În mod normal, aş pufni şi-aş comenta sarcastic de la început până la sfârşit. Replicile sunt penibile rău de tot:
“-Tu ce ai de gând să faci pentru mine în schimb?-I’m gona save the fucking day!”
“Cy ….” începe el disperat încercând să-l implore pe maleficul Cyrus să-i cruţe viaţa. “Sayonara” este răspunsul care-l aruncă în aer.
“Why couldn’t you just put the bunny down?!”. Acum a trebuit să te omor din acest motiv, şi ştii că nu-mi place să fac asta.
Nicholas Cage e un erou care se vrea rebel cu pletele în vânt, deşi un început de chelie îi cam ştirbeşte din imagine. Niţeluş cam nevrotic, pare că se confruntă cu un episod de depresie. Nu prea ştie să vorbească normal, în schimb e plin de replici dramatice, pline de substrat şi memorabile. Are o atitudine extrem de recalcitrantă, nu aş fi zis că rezistă nici două zile în închisoare. În plus, cred că era şi puţintel fumat pentru că abia în finalul filmului realizează ce se întâmplă cu adevărat în jur şi hotărăşte că are puterea să rezolve situaţia.
Personajele sunt lipsite de umanitate, cele negative sunt doar negative, cele pozitive, nişte îngeraşi.
Eroul cel mai rău şi “mai negativ” bineînţeles că deşi cade cu avionul, este înjunghiat, izbit cu o rangă în cap, electrocutat, trecut cu o macara prin clădiri, refuză să moară până în final când brusc îl ia cu ameţeală şi nu vede la timp ghiuleaua de metal ce se apropia ameninţător de capul lui.
Între poliţistul cel bun şi infractorul erou se leagă o relaţie de prietenie, respect şi încredere reciprocă bazată probabil pe poveştile pe care le schimbau pe platou în pauzele de filmări, pentru că din film nu are cum să rezulte aşa ceva.
Singurul cu un rol mai puţin penibil e Steve Buscemi care, ca atare, iese şi cel mai puţin şifonat din toată povestea asta.
Cu toate acestea, am văzut acest film de vreo 20 de ori. Masochism? Poate, dar nu în întregime: în el joacă actorul meu preferat din toate vremurile: John Malkovich. Şi nu, Con Air nu e singurul film cu el la care mă uit periodic, dar, din când în când, vreau să-l văd în acest rol de bad boy psycho killer.
E ciudat cât de subiectivi putem deveni în situaţii dincolo de gusturile sau principiile noastre, doar pentru că cineva pe care placem este prezent acolo.
Sursa foto: actionagogo.com
